asperitate sf [At: DA / Pl: ~tăți / E: lat asperitas, -atis, fr asperité] 1 Proprietatea de a fi aspru². 2 Parte aspră a unei suprafețe. 3 (Fig) Lipsă de delicatețe, de suplețe. 4 (Fig) Parte aridă în firea sau scrisul cuiva Si: ariditate.

*ASPERITATE sf. 1 Asprime ¶ 2 pr. ext. pl. Parte aspră a unui lucru: o suprafață plină de asperități; Fig.: asperitățile de stil; toate asperitățile firii lor se pierd (VLAH.) ¶ 3 Fig. Greutăți (în sens moral), nenorociri: asperitățile vieții [fr.].

ASPERITATE, asperități, s. f. Însușirea de a fi aspru (I); asprime. Un surîs cald îi îndulcea discret asperitățile figurii. BART, E. 53. ◊ Partea zgrunțuroasă a unei suprafețe. Granitul are asperități. ◊ Fig. Asperități de stil.

ASPERITATE, asperități, s. f. (Adesea fig.) Proprietatea de a fi aspru² (I 1); (concr.) parte zgrunțuroasă a unei suprafețe. – Fr. aspérité (lat. lit. asperitas, -atis).

ASPERITATE s.f. Calitatea de a fi aspru la pipăit, zgrunțuros; asprime; (concr.) partea zgrunțuroasă a unei suprafețe. ♦ (Fig.) Asprime, lipsă de delicatețe, de suplețe. [Cf. fr. asperité, lat. asperitas < asper – aspru]

ASPERITATE s. f. 1. însușirea de a fi aspru la pipăit, zgrunțuros; partea zgrunțuroasă a unei suprafețe. 2. (fig.) asprime, lipsă de delicatețe, de suplețe. (< fr. aspérité, lat. asperitas)

ASPERITATE ~ăți f. Proprietate a unor corpuri de a fi aspre. /<fr. asperité, lat. asperitas, ~atis

asperitate f. starea lucrului aspru.

*asperitáte f. (lat. aspéritas, -átis d. ásper, aspru). Starea lucruluĭ la pipăit, cum e marmura nelucrată saŭ terenu accidentat, zgrunțuros. Fig. Inegalitate: asperitatea stiluluĭ.

asperitate s. f., g.-d. art. asperității; pl. asperități

asperitate s. f., g.-d. art. asperității; pl. asperități

asperitate s. f., g.-d. art. asperității; pl. asperități

ASPERITATE s. aspreală, asprime, (livr.) rugozitate. (~ unei suprafețe.)

ASPERITATE s. aspreală, asprime, (livr.) rugozitate. (~ unei suprafețe.)