ASTERISC, asteriscuri, s. n. Semn grafic în formă de steluță, care se pune după un cuvânt pentru a indica trimiterea la o notă ori înaintea elementelor (lexicale) neatestate și reconstituite etc. – Din fr. astérisque, lat. asteriscus.

asterisc sn [At: DA / V: -ic / Pl: ~uri / E: fr astérisque] 1 Semn grafic în formă de steluță, care, pus după un cuvânt, trimite la o notă aflată în subsolul paginii. 2 (Lin) Semn pus înaintea unui cuvânt, formă, rădăcină, care indică faptul că este o reconstituire, neatestată. 3 Obiect liturgic format din două semicercuri de metal prețios, având în punctul de intersecție o cruce, care simbolizează steaua văzută de magi la Nașterea Domnului.

*ASTERISC (pl. -curi) sn. 📰 Steluța (*) care se pune la unele cuvinte pentru a le distinge de altele sau pentru a trimite, în josul paginii, la o notă ce se raportă la ele: în acest dicționar, ~ul indică neologismele [fr.].

ASTERISC, asteriscuri, s. n. Semn grafic în formă de steluță care se pune după un cuvânt pentru a indica trimiterea la o notă ori înaintea elementelor (lexicale) neatestate și reconstituite etc. – Din fr. astérisque, lat. asteriscus.

ASTERISC, asteriscuri, s. n. Semn tipografic convențional, în formă de stea, care trimite pe cititor la o notă; în lucrările filologice se pune înaintea cuvintelor și a formelor gramaticale neatestate (și reconstituite).

ASTERISC, asteriscuri, s. n. Semn tipografic, în formă de stea, care trimite la o notă sau care se pune înaintea elementelor (lexicale) neatestate și reconstituite. – Fr. astérisque (lat. lit. asteriscus).

ASTERISC s.n. Semn tipografic în formă de stea (*), care, pus într-un text, indică prezența unei note la subsol sau, înaintea unor elemente lexicale, faptul că sunt neatestate și reconstituite. [Pl. -curi. / < fr. astérisque, cf. lat. asteriscus, gr. asteriskos – steluță].

ASTERISC s. n. semn tipografic (*), care, pus într-un text, indică prezența unei note la subsol sau, înaintea unor elemente lexicale, faptul că sunt neatestate. (< fr. astérisque, gr. asteriskos)

ASTERISC ~uri n. Semn în formă de steluță prin care se trimite la o notă la subsol sau se marchează un cuvânt neatestat și reconstituit. /<fr. astérisque, lat. asteriscus

asterisc n. semn, în formă de stea, spre a indica locul într’un text.

*asterísc n., pl. urĭ (vgr. asteriskos, steluță). Steluță, semn tipografic care-țĭ atrage atențiunea.

asterisc s. n., pl. asteriscuri; (semn grafic) *

asterisc (semn grafic) s. n., pl. asteriscuri; semn grafic *

asterisc s. n., pl. asteriscuri

ASTERISC s. (TIPOGR.) stea, steluță. (~ul poate trimite la o notă aflată în josul paginii.)

ASTERISC s. (TIPOGR.) stea, steluță. (~ poate trimite la o notă aflată tn josul paginii.)

ASTERISC s.n. (< fr. astérisque, cf. lat. asteriscus, gr. asteriskos „steluță”): semn tipografic convențional, în formă de steluță (*). Este folosit în două feluri: 1. înaintea undi cuvânt său a unei forme gramaticale, arată că acestea sunt neatestate. Astfel, *molliare este un cuvânt latin neatestat, care stă la baza rom. muia, fr. mouiller, sp. mojar, port. molhar. 2. după un cuvânt arată că la subsolul paginii există o notă explicativă (de exemplu: transformare*); de asemenea, că noțiunea (sau autorul) marcată cu a. (în unele dicționare de specialitate) este tratată într-un articol independent în cuprinsul acestora.