astupuș sn [At: COSTINESCU / Pl: ~uri / E: astupa + -uș] 1 Dop de lemn. 2 Mototol de cârpă pentru astupat. 3 Cocoloș de hârtie cu care se astupă ceva.

ASTUPUȘ (pl. -șuri) sn. Ceea ce se întrebuințează pentru a astupa ceva, dop.

ASTUPUȘ, astupușuri, s. n. (Regional) Dop făcut din diferite materiale (sticlă, lemn etc.) cu care se astupă un orificiu. Pescarul luă astupușul cel de plumb și astupă vasul. GORJAN, H. I 45.

ASTUPUȘ, astupușuri, s. n. (Reg.) Astupătoare; dop. – Din astupa + suf. -uș.

astupuș n. 1. dop de lemn; 2. mototol de cârpe, cocoloș de hârtie cu care se astupă ceva.

astupúș n., pl. e și urĭ. Astupătoare (dop orĭ capac care se prinde de orificiŭ). – Și stupuș (Trans. Mold.).

stapuș sn vz astupuș

stupuș^[1] sn vz astupuș

zdubuș^[1] sn vz astupuș

zdupuș^[1] sn vz astupuș

stupúș, V. astupuș.

astupuș s. n., pl. astupușuri

ASTUPUȘ s. v. buraj, burare, dop.

astupuș s. v. BURAJ. BURARE. DOP.

astupuș, astupușuri, (stupuș), s.n. (reg.) Dop pentru recipiente din sticlă; cep. ■ „E făcut din cocean, frunză, plută”; „e făcut din văcălie”. ■ (onom.) Astupuș, poreclă în Dumbrăvița. – Din astupa „a închide” + suf. -uș (DLRM, DEX, MDA).

astupuș, astupușuri, (stupuș), s.n. – (reg.) Dop pentru recipiente din sticlă; cep (ALRRM, 1971: 312). „E făcut din cocean, frunză, plută”; „E făcut din văcălie”. – Din astupa „a închide” (< lat. *a(d)stuppare, din stuppa „câlț, cânepă”) + suf. -uș (DLRM, DEX, MDA).

astupuș, -uri, (stupuș), s.n. – Dop pentru recipiente din sticlă; cep (ALR 1971: 312). „E făcut din cocean, frunză, plută”; „E făcut din văcălie”. – Din astupa „a închide” + -uș.

astupuș, astupușuri, s. n. (er.) contact sexual vaginal, anal și oral practicat de o femeie cu trei bărbați simultan