ASTĂZI adv. 1. În ziua de față, în ziua în curs; azi. ♦ (Substantivat, m. invar.) Ziua care e în curs. Acest astăzi va rămâne neuitat. ♦ (În corelație cu „mâine”) a) Zi cu zi, zi după zi; b) Când..., când. ◊ Expr. De ieri până astăzi = într-un timp neașteptat de scurt. Ba astăzi, ba mâine, exprimă ideea de amânare continuă. Astăzi-mâine = în curând, zilele acestea. 2. În epoca prezentă, în timpul sau în vremea de acum. – Lat. ista die (sau astă + zi).

astăzi av [At: COD. VOR. 38 / V: astăz, -tâzi / E: astă + zi] 1 În ziua în curs Si: azi. 2 (Pex) În timpul în care trăim Si: azi. 3 (Prt) Acum. 4 (Îlav) De ~ înainte începând de acum. 5 (Îlav) În ziua de ~ Astăzi (2). 6 (Îal) În prezent. 7 (îlav) Până (în ziua de) – Până acum. 8 (îlav) De ieri până ~ sau (înv) de ~ ~ de mâine Instabil și nesigur. 9 (Îal) într-un timp neașteptat de scurt. 10 (Îal) Cu amânări succesive. 11 (Îlav) -mâine Într-una din zilele acestea. 12 (Îal) Imediat. 13 (În corelație cu ieri sau cu mâine) Continuu, de lungă durată. 14 (îlav) Când ~, când mâine (sau când ieri, când ~) Nestatornic.

ASTĂZI I. adv. 1 În ziua în care ne găsim, azi ¶ 2 ~ o săptămină, acum o săptămînă; de ~ într’o săptămină, peste o săptămînă ¶ 3 În zilele noastre, în vremea de acum: ~ populațiunea crește mai mult ca altă dată ¶ 4 De ~, a) din ziua în care ne găsim; proverb: lucrul de ~ nu-l lăsa pe mîine; b) din zilele noastre, din vremea de acum ¶ 5 În ziua de ~, din ziua de ~, în (din) zilele în care trăim ¶ 6 ~ ...mîine... într’o zi... într’altă zi...; de ~ pînă mîine, puțin timp. II. ‡sf. pl. Zilele de astăzi, de acum: astăzile de pururea cu înșelăciune petrecîndu-le (COR.) [lat. ĭsta + die].

ASTĂZI adv. 1. În ziua de față, în ziua în curs; azi. ♦ (Substantivat, m. invar.) Ziua care e în curs. Acest astăzi va rămâne neuitat. ♦ (În corelație cu „mâine”) a) Zi cu zi, zi după zi; b) Când..., când. ◊ Expr. De ieri până azi = într-un timp neașteptat de scurt. Ba astăzi, ba mâine, exprimă ideea de amânare continuă. Astăzi-mâine = în curând, zilele acestea. 2. în epoca prezentă, în timpul sau în vremea de acum. – Lat. ista die (sau astă + zi).

ASTĂZI adv. (Uneori, pentru întărire, precedat de «ziua de») 1. Azi, în ziua în care ne aflăm în momentul vorbirii (între «ieri» și «mîine»). Mă!... că rău mi-a mai mers astăzi! CREANGĂ, P. 46. Astăzi nu sîntem atîta de osteniți ca ieri. DRĂGHICI, R. 83. Astăzi îi o săptămină De cînd umblam prin grădină Cu iubita mea de mînă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 82. 2. Acum, în vremea actuală, în vremea noastră. Astăzi cîntăm despre om, despre faptă. DEȘLIU, G. 19. E lung pămîntul, ba e lat, Dar ca Săgeată de bogat Nici astăzi domn pe lume nu-i. COȘBUC, P. I 53. De-oi urma să scriu în versuri, teamă mi-e ca nu cumva Oamenii din ziua de-astăzi să mă-nceap-a lăuda. EMINESCU, O. I 141. ◊ Loc. adv. De astăzi (înainte) = de acum (încolo sau înainte). Rămîi, brazdă, după plug, Că eu de astăzi mă duc Și mă bag în codrii verzi, De astăzi nu mă mai vezi. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 285. De astăzi în (atîta timp) = exact după trecerea timpului indicat. De astăzi în două săptămîni. Pînă (în ziua sau în ziulica de) astăzi = pînă acum, pînă în vremea actuală, pînă azi. Poate acuma a fi oale și ulcioare, și tot «Nichifor Coțcariul» i-a rămas numele și pînă în ziulica de astăzi. CREANGĂ, P. 136. De atunci și pînă astăzi colonii de lumi pierdute Vin din sure văi de haos pe cărări necunoscute. EMINESCU, O. I 132. De ieri pînă astăzi = de la o zi la alta, pripit, neașteptat. Ți-ai schimbat fără motiv părerea de ieri pînă astăzi. Astăzi-mîine = (într-una din) zilele astea, în curînd. Eu nu cînt în a pofidă. Că sînt fată logodită: Astăzi-mîine nunta-mi vine. TEODORESCU, P. P. 83. ♦ (în corelație cu «mîine» sau cu «ieri») a) (Exprimă continuitate sau durată lungă) Zi cu zi, zi după zi, zi de zi. Ieri ploaie, astăzi ploaie, nu mai scăpăm de umezeală! ▭ Astăzi bură, mîine bură... La Domnica-n bătătură. ALECSANDRI, P. P. 349. b) (Exprimă ideea de nestatornicie, de progres sau de contrast) Cînd... cînd... Astăzi ici, mîine colea... La Țarigrad ajungea. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 486. ♦ (Familiar, în construcții imperative și exclamative care exprimă graba sau nerăbdarea vorbitorului) Acum, mai repede. Ai de gînd să pleci astăzi?

ASTĂZI adv. 1. În ziua aceasta, care e în curs; azi. ◊ Expr. De ieri pînă astăzi = de la o zi la alta; neașteptat. 2. În epoca prezentă, în timpul sau în vremea de acum. ◊ Expr. Astăzi-mîine = în curînd, zilele acestea. ♦ (În corelație cu „mîine” sau cu „ieri”) a) Zi cu zi, zi după zi; b) Cînd..., cînd... – Lat. ista die (sau astă + zi).

ASTĂZI adv. 1) În ziua de față; azi. 2) În epoca prezentă; în zilele noastre; acum. [Sil. as-tăzi] /<lat. ista die

astăzi adv. 1. ziua în care suntem (între ieri și mâine); 2. vremea în care trăim (între trecut și viitor). [Din astă zi].

ástăzĭ adv. (astă zi). Azĭ, ziŭa în care ne aflăm, între ĭerĭ și mîne. Timpu actual: lumea din ziŭa de astăzĭ. Exclamativ. Da vino astăzĭ, dar vino odată, da vino în sfîrșit! – La Cor. astăzile, zilele de acum.

astăz av vz astăzi

astâz av vz astăzi

AZI adv. 1 = ASTĂZI ¶ 2 Se întrebuințează de preferință în anumite expresiuni: în ziua de ~; de ~ pe (sau pînă) mîine, se zice pentru a arăta un răstimp scurt; ba ~, ba mîine, sau cu ~, cu mîine, după trecere de cîtă-va vreme: ba ~, ba mîine, trecuse doi ani și nu se făcuse nimic (VLAH.); proverb: ~ cu bani, mîine fără bani [lat. hac die].

astăzi adv.

astăzi

astăzi.

ASTĂZI adv. azi. (Sosește ~.)

ASTĂZI adv. azi. (Sosește ~.)

Astăzi ≠ ieri, mâine

HODIE MIHI, CRAS TIBI (lat.) astăzi mie, mâine ție – Varianta latină a unei vechi zicale ebraice cu sens fatalist: nimeni nu e ferit de loviturile soartei.

MORGEN, MORGEN, NUR NICHT HEUTE (germ.) mâine. mâine, numai nu astăzi – Chr. Weisse (scriitor german), „Der Aufschub”: „Morgen, Morgen, nur nicht heute / Sprechen immer trage Leute” („Mâine, mâine, numai nu astăzi / Spun totdeauna leneșii”).

NOVUM ET AD HUNC DIEM NON AUDITUM! (lat.) ceva nou și nemaiauzit până astăzi! – Cicero, „Pro ligario”, I, 1. Expresie ironică.

Heute mir, morgen dir (germ. „Astăzi mie, mîine ție”) – în sensul că azi e rîndul meu, iar mîine va fi al tău. Se aplică uneori și ca o prevestire rea. Expresia e prelucrarea germană a unui vechi proverb ebraic din culegerea lui Jesua Sirach. Acesta a fost un poet din Ierusalim, care a lăsat o bogată colecție de zicale, parte adunate din popor, parte create după modelul proverbelor lui Solomon. Hodie mihi, cras tibi este forma latină a aceluiași proverb (azi mie, mîine ție), prin care e exprimată ideea nestatorniciei omenești, a vieții efemere. Minulescu are o poezie cu acest titlu (Versuri, pag. 338). LIT.

Morgen, morgen, nur nicht heute! (germ. „Mîine, mîine, numai astăzi nu!”) – vers foarte răspîndit al unui poet aproape uitat. Poetul: Christian Weisse. Poezia: Der Aufschub (Amînarea). Versul a ajuns proverb și e adresat trîndavilor. Uneori, la „Morgen, morgen, nur nicht heute!”, se adaugă și versul următor care-i precizează destinația: Sprechen immer träge Leute (Spun mereu oamenii leneși). Sau forma populară: Sagen alle faulen Leute. LIT.