atitudine sf [At: MAIORESCU, D. I, 102 / Pl: ~ni / E: it attitudine] 1 Poziție a corpului. 2 Fel de a fi sau a se purta. 3 Comportare care exprimă dispoziții sufletești. 4 Comportare care reflectă o anumită concepție. 5 (Fig) Fel de a se purta cu cineva care exprimă sentimente sau opinii despre acea persoană. 6 (Fig) Părere despre o problemă în discuție. 7 (Fig; îe) A lua ~ A-și afirma cu hotărâre punctul de vedere. 8 (Fig; îae) A critica.

*ATITUDINE sf. 1 Modul, poziția în care-și ține cineva corpul, ținută, înfățișare: crengile arborilor păreau niște brațe întinse, încremenite în atitudini de o sfîntă (VLAH.) ¶ 2 Felul de a se purta, de a lucra, etc. față de alții, purtare: o ~ demnă, mîndră, ostilă [după fr. attitude].

ATITUDINE, atitudini, s. f. 1. Ținută sau poziție a corpului (care corespunde unei anumite dispoziții sufletești). Uneori se rezema de vrun zid, și în aceeași atitudine rămînea încremenit. VLAHUȚĂ, O. A. 145. 2. Fel de a fi sau de a se comporta (față de cineva sau de ceva) reprezentînd o anumită concepție; comportare. ◊ Om de atitudine = om care ia deschis o poziție și este consecvent cu ea. ◊ Expr. A lua atitudine = a-și afirma cu hotărîre, prin vorbe sau fapte, punctul de vedere față de cineva sau de ceva. Cei care nu iau atitudine împotriva zvonurilor, care au o atitudine împăciuitoristă, oportunistă, liberală față de răspînditorii de zvonuri, care le privesc ușuratic, acelora le lipsește simțul de răspundere; ei trebuie combătuți cu toată hotărîrea. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 427.

ATITUDINE, atitudini, s. f. 1. Ținută sau poziție a corpului. 2. Fel de a fi sau de a se comporta (reprezentînd o anumită concepție); comportare. ◊ Expr. A lua atitudine = a-și afirma cu hotărîre punctul de vedere. – După fr. attitude (it. attitudine).

ATITUDINE s.f. 1. Poziție a corpului, ținută. 2. Fel de a se purta, de a fi; purtare, comportare. ◊ A lua atitudine = a-și afirma cu hotărîre punctul de vedere. [< fr. attitude, it. attitudine].

ATITUDINE s. f. 1. poziție a corpului, ținută. 2. poziție față de un eveniment, de un fapt. ◊ fel de a se purta, de a acționa; comportare. ♦ a lua ~ = a-și afirma cu hotărâre punctul de vedere. (< it. attitudine, fr. attitude)

ATITUDINE ~i f. 1) Poziție a corpului; fel de a-și ține corpul; ținută; poză; postură. 2) Fel de a fi sau de a se comporta; comportare. ◊ A lua ~ a-și manifesta punctul de vedere cu fermitate; a-și manifesta poziția. [G.-D. atitudinii] /<fr. attitude, it. attitudine

atitudine f. 1. mod de a-și ținea corpul; 2. fig. dispozițiune către cineva: atitudine ostilă.

*atitúdine f. (fr. attitude, it. attitúdine, care vine d. mlat. aptitudo. V. aptitudine). Pozițiunea corpuluĭ. Fig. Modu de a se prezenta, purtare: atitudine ostilă.

atitudine s. f., g.-d. art. atitudinii; pl. atitudini

atitudine s. f., g.-d. art. atitudinii; pl. atitudini

atitudine s. f., g.-d. art. atitudinii; pl. atitudini

ATITUDINE Verb de ~ Termen introdus de E. Beneveniste, desemnând acele verbe care, atunci când sunt utilizate la pers. I, introduc atitudinea locutorului (îndoiala, presupunerea, opinia) în legătură cu cele enunțate (ex. cu cred că...; eu consider că...; eu apreciez că...; eu presupun că...); aparțin clasei mai largi de „indicatori* de subiectivitate”; sin. cu verbe (sau modalizatori*) de opinie*. Din punct de vedere sintactic, apar ca regente pe lângă o propoziție reprezentând enunțul propriu-zis; legătura cu această propoziție se realizează conjuncțional. • Construcție de ~ prepozițională În terminologia lui J. Lyons, se referă la orice tip de construcție realizată prin verb, grup sintactic sau prin adverb, care servește la introducerea atitudinii vorbitorului în legătură cu propoziția enunțată sau la exprimarea adeziunii Iui față de valoarea adevărat / fals a propoziției (ex. este surprinzător că...; cu siguranță că...); include și clasa verbelor de atitudine. G.P.D.

ATITUDINE poziția axei longitudinale a avionului față de traiectul de zbor.

ATITUDINE s. 1. v. poziție. 2. v. comportare. 3. comportare, gest, purtare. (~ lui m-a mișcat.)

ATITUDINE s. 1. port, poză, poziție, ținută, (livr.) alură, postură, (rar) stațiune. (Are o ~ corectă a corpului.) 2. comportare, purtare, ținută, (înv.) tarz. (O ~ manierată, fără reproș.) 3. comportare, gest, purtare. (~ lui m-a mișcat.)

ATITUDINE A lua atitudine = A-și afirma cu hotărâre, prin vorbe sau fapte, punctul de vedere față de cineva sau ceva. A critica:Scriitorul ia atitudine împotriva acestei teorii. (LUCIAN BLAGA) A nu lua atitudine împotriva incompetenței, conștient fiind, înseamnă a te solidariza cu ea. (http://subiecte.citatepedia.ro/)