13 definiții pentru atlet

din care

Explicative DEX

ATLET, -Ă, atleți, -te, s. m. și f. Sportiv care practică atletismul. ♦ Persoană cu o constituție fizică robustă (și armonioasă). – Din fr. athlète, lat. athleta.

ATLET, -Ă, atleți, -te, s. m. și f. Sportiv care practică atletismul. ♦ Persoană cu o constituție fizică robustă (și armonioasă). – Din fr. athlète, lat. athleta.

atlet, ~ă [At: DA / Pl: ~eți, ~e / E: fr athlète, lat athleta] 1 sm (Ant) Luptător sau gimnast profesionist în jocurile publice. 2 sm (Ant; pex) Om cu o mare forță fizică. 3 smf Sportiv care practică atletismul. 4 smf Persoană cu o constituție fizică robustă și armonioasă. 5 (Fig; rar) Luptător de frunte pentru o doctrină, o idee etc.

*ATLET sm., *ATLE (pl. -ete) sf. 1 🏛 Luptător care lua parte la jocurile publice din vechea Grecie 2 Pr. ext. Om voinic, puternic, deprins cu exercițiile trupului (🖼 260): era voinic, cu o musculatură de atlet (VLAH.) 3 Fig. Cel ce ia parte cu înverșunare la o luptă de idei, de principii, etc.: atleți ai credinței, ai libertății [fr. athlète].

ATLET, -Ă, atleți, -te, s. m. și f. Persoană care practică exerciții de atletism. Atletele sovietice au făcut o cursă deosebit de spectaculoasă. SCÎNTEIA, 1950, nr. 1886. ♦ Fig. Persoană cu o constituție fizică robustă. ♦ Fig. Luptător. Ștefan cel Mare a fost numit de contemporani atlet al creștinătății.

ATLET, -Ă, atleți, -te, s. m. și f. Persoană care practică atletismul. ♦ Fig. Persoană cu o constituție fizică robustă. – Fr. athlète (lat. lit. athleta).

ATLET, -Ă s.m. și f. Persoană care practică atletismul. ♦ (Fig.) Om voinic, puternic, cu o construcție fizică robustă. ♦ (Fig.) Luptător (la circ, la concursuri etc.). [Cf. fr. athlète, it. atleta, lat. athleta, gr. athletes].

ATLET, -Ă s. m. f. sportiv care practică atletismul. ◊ om cu o constituție fizică robustă; luptător (la circ). (< fr. athlète, lat. athleta, gr. athletes)

ATLET ~tă (~ți, ~te) m. și f. 1) Sportiv care practică atletismul. 2) fig. Persoană cu o constituție robustă. [Sil. a-tlet] /<lat. athleta, fr. athlete

atlet m. 1. luptător în vechile jocuri și serbări (în Grecia și la Roma); 2. fig. atleți ai libertății; 3. om robust și destoinic.

*atlét m. (vgr. athletés, d. âthlos, luptă). Luptător la jocurile solemne ale vechiĭ Greciĭ. Luptător, gimnastic. Fig. Om robust. V. gladiator, boĭnic, pehlivan.

Ortografice DOOM

atlet (desp. a-tlet) s. m., pl. atleți

atlet (a-tlet) s. m., pl. atleți

atlet s. m. (sil. -tlet), pl. atleți

Intrare: atlet
  • silabație: a-tlet info
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • atlet
  • atletul
  • atletu‑
plural
  • atleți
  • atleții
genitiv-dativ singular
  • atlet
  • atletului
plural
  • atleți
  • atleților
vocativ singular
  • atletule
  • atlete
plural
  • atleților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

atlet, atlețisubstantiv masculin
atle, atletesubstantiv feminin

  • 1. Sportiv care practică atletismul. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Atletele sovietice au făcut o cursă deosebit de spectaculoasă. SCÎNTEIA, 1950, nr. 1886. DLRLC
    • 1.1. Persoană cu o constituție fizică robustă (și armonioasă). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.2. figurat Luptător. DLRLC DN
      sinonime: luptător
      • format_quote Ștefan cel Mare a fost numit de contemporani atlet al creștinătății. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.