opțiuni
  • info

19 definiții pentru aton

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ATON, -Ă, atoni, -e, adj. 1. (Despre țesuturi) Care suferă de atonie; atonic. 2. (Despre vocale, silabe, cuvinte) Care nu este accentuat. – Din fr. atone.

ATON, -Ă, atoni, -e, adj. 1. (Despre țesuturi) Care suferă de atonie; atonic. 2. (Despre vocale, silabe, cuvinte) Care nu este accentuat. – Din fr. atone.

aton, ~ă a [At: DA / Pl: ~i, ~e / E: fr atone] 1 (D. țesuturi musculare) Fără vigoare Si: lânced, obosit. 2 Atonic (1). 3 (D. privire) Fără expresie. 4 (Fig) Adormit2. 5 (Fig) Mort2. 6 (Grm; vocale, silabe, cuvinte) Neaccentuat2.

*ATON adj. 📖 Se zice de o vocală, de o silabă, de un cuvînt pe care nu cade accentul tonic, care se rostesc fără ca tonul să apese asupra lor [fr.].

ATON2, -Ă, atoni, -e, adj. (Despre vocale, silabe, cuvinte) Fără accent, neintonat. În cuvîntul «liber» avem un «e» aton.

ATON1, -Ă, atoni, -e, adj. (Despre țesuturi) Fără vitalitate, lipsit de vigoare. Mușchi atoni.

ATON1, -Ă, atoni, -e, adj. (Despre țesuturi) Atins de atonie. – Fr. atone (< gr.).

ATON2, -Ă, atoni, -e, adj. (Despre vocale, silabe, cuvinte) Fără accent; neintonat. – Fr. atone (< gr.).

ATON adj. 1. (Despre țesuturi) Atins de atonie; lipsit de vitalitate, de vigoare. 2. (Despre vocale, silabe, cuvinte) Lipsit de accent; neintonat. [< fr. atone, cf. gr. a – fără, tonos – ton, arc].

ATON, -Ă adj. 1. (despre țesuturi) atins de atonie; lipsit de vitalitate; atonic. 2. (despre vocale, silabe) fără accent, surd. (< fr. atone)

ATON ~ă (~i, ~e) 1) (despre vocale, silabe) Care nu este accentuat. 2) med. (despre țesuturi) Care suferă de atonie. /<fr. atone

aton a. Gram. fără ton.

*atón, -ă adj. (vgr. átonos, d. a-, fără, și tónos, ton). Med. Fără expresiune, fără vigoare. Gram. Fără accent.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

aton adj. m., pl. atoni; f. atonă, pl. atone

aton adj. m., pl. atoni; f. atonă, pl. atone

aton adj. m., pl. atoni; f. sg. atonă, pl. atone

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ATON adj. 1. v. atonic. 2. (FON.) neaccentuat. (Vocală, silabă ~.)

ATON adj. 1. (MED.) atonic. (Țesut ~.) 2. (FON.) neaccentuat. (Vocală, silabă ~.)

Aton ≠ tonic

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ATON, -Ă adj. (< fr. atone, cf. gr. a – fără, tonos – ton): în sintagmele consoană atonă, cuvânt aton, silabă atonă și vocală atonă (v.).

Intrare: aton
aton adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aton
  • atonul
  • atonu‑
  • atonă
  • atona
plural
  • atoni
  • atonii
  • atone
  • atonele
genitiv-dativ singular
  • aton
  • atonului
  • atone
  • atonei
plural
  • atoni
  • atonilor
  • atone
  • atonelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

aton, atonăadjectiv

  • 1. (Despre țesuturi) Care suferă de atonie. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: atonic antonime: tonic
    • format_quote Mușchi atoni. DLRLC
  • 2. (Despre vocale, silabe, cuvinte) Care nu este accentuat. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN MDN '00
    sinonime: neaccentuat surd
    • format_quote În cuvântul «liber» avem un «e» aton. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.