autocratic, ~ă av, a [At: DA / P: a-u~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr autocratique] 1-6 (În mod) autocrat (2, 4, 6).

*AUTOCRATIC adj. ⏲ De autocrat, cu puteri nemărginite: guvern ~ [fr.].

AUTOCRATIC, -Ă, autocratici, -e, adj. Care are caracter de autocrație; care dispune de puteri nelimitate. Guvern autocratic. ◊ (Adverbial) Monarh care conduce autocratic.

AUTOCRATIC, -Ă, autocratici, -e, adj. Care are caracter de autocrație. [Pr.: a-u-] – După fr. autocratique (< gr.).

AUTOCRATIC, -Ă adj. Cu caracter de autocrație; cu puteri nelimitate; absolut. [Pron. a-u-. / cf. fr. autocratique, it. autocratico].

AUTOCRATIC, -Ă adj. cu caracter de autocrație. (< fr. autocratique)

AUTOCRATIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de autocrație; propriu autocrației. Putere ~că. /<fr. autocratique, it. autocratico

autocratic a. relativ la autocrat sau la autocrație.

*autocrátic, -ă adj. (d. autocrat; fr. -ique). De autocrație: guvern autocratic. Adv. În mod autocratic.

autocraticesc, ~ească a [At: (a. 1871) URICARIUL I, 130 / P: a-u~ / Pl: ~ești / E: autocratic + -esc] Autocrat (2, 4, 6).

autocratic (desp. a-u-to-cra-) adj. m., pl. autocratici; f. autocratică, pl. autocratice

autocratic (a-u-to-cra-) adj. m., pl. autocratici; f. autocratică, pl. autocratice

autocratic adj. m. (sil. a-u-to-cra-), pl. autocratici; f. sg. autocratică, pl. autocratice

AUTOCRATIC adj. v. absolutist.

AUTOCRATIC adj. absolutist, (înv.) autocraticesc. (Regim ~.)