AUTOGESTIONARE, autogestionari, s. f. Autogestiune. [Pr.: a-u-to-ges-ti-o-] – Auto¹- + gestionare.

autogestionare sf [At: CV, 1949, nr. 6, 27 / P: a-u~ / Pl: ~nări / E: autogestiona] 1 Gestionare de către o persoană a propriilor afaceri Si: (rar) autogestionat¹. 2 Operație prin care manevrarea banilor și gestionarea afacerii se face de una și aceeași persoană. 3 Gestionare automată.

AUTOGESTIONARE, autogestionări, s. f. Autogestiune. [Pr.: a-u-to-ges-ti-o-] – Auto¹- + gestionare.

AUTOGESTIONARE, autogestionari, s. f. Gestionare sau administrare proprie.

AUTOGESTIONARE, autogestionări, s. f. Gestionare sau administrare proprie. [Pr.: -ti-o-] – Din auto¹- + gestionare.

AUTOGESTIONARE s.f. Autogestiune. [< auto¹- + gestionare].

autogestionare (desp. a-u-, -ti-o-) s. f., g.-d. art. autogestionării; pl. autogestionări

autogestionare (a-u-, -ti-o-) s. f., g.-d. art. autogestionării; pl. autogestionări

autogestionare s. f. (sil. a-u-, -ti-o-), g.-d. art. autogestionării; pl. autogestionări

AUTOGESTIONARE s. v. autogestiune.

AUTOGESTIONARE s. (FIN.) autogestiune. (~ unei întreprinderi.)