11 definiții pentru așchiuță
din care- explicative (6)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
AȘCHIUȚĂ, așchiuțe, s. f. Diminutiv al lui așchie; așchioară. [Pr.: -chi-u-] – Așchie + suf. -uță.
AȘCHIUȚĂ, așchiuțe, s. f. Diminutiv al lui așchie; așchioară. [Pr.: -chi-u-] – Așchie + suf. -uță.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cata
- acțiuni
așchiuță sf [At: ȘEZ. VIII, 151 / P: ~chi-u~ / V: hăș~[1] / Pl: ~țe / E: așchie + -uță] 1 Așchie (1) mică Si: așchioară, așchiță. 2 (Pan) Persoană slabă și scundă.
- Varianta hășchiuță nu este consemnată cuvânt-titlu în acest dicționar. — Ladislau Strifler
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AȘCHIUȚĂ (pl. -țe) sf. dim. 'AȘCHIE.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
AȘCHIUȚĂ, așchiuțe, s. f. Diminutiv al lui așchie. – Pronunțat: -chi-u-.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AȘCHIUȚĂ, așchiuțe, s. f. Diminutiv al lui așchie. [Pr.: -chi-u-]
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
așchioáră și așchiúță f., pl. e. Dim. d. așchie.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
așchiuță (desp. -chi-u-) s. f., g.-d. art. așchiuței; pl. așchiuțe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
așchiuță (-chi-u-) s. f., g.-d. art. așchiuței; pl. așchiuțe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
așchiuță s. f. (sil. -chi-u-), g. -d. art. așchiuței pl. așchiuțe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
AȘCHIUȚĂ s. așchioară, țepușă, (reg.) așchiță. (~ de brad.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
AȘCHIUȚĂ s. așchioară, țepușă, (reg.) așchiță. (~ de brad.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: aș-chi-u-ță
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
așchiuță, așchiuțesubstantiv feminin
etimologie:
- Așchie + -uță. DEX '98 DEX '09