așezământ sn [At: N. COSTIN, ap. TDRG / Pl: ~minte, (înv) ~uri / E: așeza + -ământ] 1 (Înv) Descălecare Cf așeza (26-27). 2 (Înv) Colonizare. 3 (Înv) Așezare (20). 4 (Înv; îs) ~ul unei fraze Construcția gramaticală a unei fraze. 5 (Înv; îs) ~ul soldaților Cantonament Cf așeza (26-27). 6 (Înv; îs) ~ul unui lagăr Campamentul unui lagăr. 7 (Înv) Așezare (26-27) omenească Vz siliște Cf așeza (26-27). 8 (Îvp; îe) A se pune cu ~ A se pune cu temei undeva. 9 (Înv) Amplasament. 10 (Înv; d. stele) Poziția pe bolta cerească. 11 (Înv) Topografia unui loc. 12 (Îvr) Temperatura aerului. 13 (Înv) Așezare (2). 14 (Înv) Repartiția și fixarea impozitelor Si: (Înv) așezare (8), așezământar, cislă, cisluire Cf așeza (54). 15 (Înv) Potolirea unei răscoale, unei agitații, unui zbucium etc. 16 (Înv) Stare de odihnă Cf așezare (11). 17 (Înv; șîs) -ul păcii încheiere a unei păci Cf așeza (49-50). 18 (Înv) învoială Si: (reg) așezălaș, (înv) așezare (16), așezătură (2) Cf așeza (63). 19 (Înv) Tranzacție politică. 20 (Pop; spc) Învoială (definitivă) pentru o căsătorie, făcută de regulă cu ginerele Cf așeza (67) Vz așezare (18). 21 (Înv; îlav) Cu ~ Cu temei. 22 (Înv) Dispoziție dată de un domnitor, de un împărat etc. Cf așeza (54). 23 (Înv; șîs -ul organic) Regulament. 24 (Înv; îs) Vechiul ~ Vechiul Testament. 25 (Înv; îs) ~ul cel Nou Noul Testament. 26 Instituție publică Si: (iuz) stabiliment. 27 Fundație. 28 (Îs) ~ cultural (sau de cultură) Fundație culturală Si: (înv) așezare (24).

AȘEZĂMÂNT ~inte f. Instituție creată pentru o activitate de interes obștesc. ◊ ~ cultural instituție pentru propagarea științei și culturii. /a așeza + suf. ~[ă]mânt

așezământ n. 1. stabiliment, instituțiune; 2. dispozițiune, înțelegere, tocmeală; 3. statut; 4. Tr. (de nuntă) logodnă.

AȘEZĂMÎNT (pl. -minte) sn. 1 Lucru întocmit, casă întemeiată pentru folosul obștesc, precum școală, spital, azil, casă de ajutor, etc.; instituțiune: ~ de binefacere; ~ cultural ¶ 2 ‡Așezăre într’un loc, stabilire: de ia ~ul Romanilor în Dachiia (CANT.) ¶ 3 †Loc unde se așază cineva: Ți-ai făcut ~ Pîn’mi-i duce în mormînt (GR.-N.) ¶ 4 ‡Situațiune: scris-au și alte stihuri în carile arată... ~ul locuriIor (CANT.). ¶ 5 ‡Punere la cale, întocmire: poftea la craiul Avgust pentru ~ul domniei și a țării (NEC.) ¶ 6 ‡Întocmire de legi: pravilele sau ~urile împărătești (CANT.) ¶ 7 ‡Evaluare de dări: ~ul fieși-cărui sat să se facă după suma oamenilor ce va avea (TKT.) ¶ 8 ‡Înțelegere, legătură de pace, tractat: dîndu-i știre de vrăjmășie și cum nu primește nici ~ cu dînsul (N.-COST.) ¶ 9 †Trans. Înțelegere de căsătorie: Cine strică ~, N’aibă țărină pe mormînt (IK.-BRS.) [așeza].

AȘEZĂMÎNT, așezăminte, s. n. 1. (Determinat prin «cultural» sau «de cultură») Instituție care duce o acțiune organizată de ridicare a nivelului cultural aii maselor, de propagare a culturii în mase. Crearea unei cinematografii, lărgirea rețelei de cămine culturale sătești, cluburi, colțuri roșii, biblioteci, construirea de așezăminte de cultură de mari proporții – «Casa Scinteii», Centrul cinematografic, noul Teatru muzical din București, Casa radiodifuziunii – iată aspecte ale multilateralei activități cultural-educative desfășurate de statul de democrație populară. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 675. 2. (Neobișnuit, la pl.) Așezări omenești. Vor fi descrise... unele vechi siliști sau așezăminte de sale și tîrguri părăsite. ODOBESCU, S. II 165.

AȘEZĂMÎNT, așezăminte, s. n. 1. (În expr.) Așezămînt cultural (sau de cultură, adesea eliptic) = instituție care duce o acțiune organizată de propagare a culturii în mase. 2. (Rar, la pl.) Așezări omenești. 3. (Înv.) Nume dat Vechiului și Noului Testament. – Din așeza + suf. -(ă)mînt.

așezămînt n., pl. inte (d. așez). Vechĭ. Așezare. Loc de așezare. Situațiune (a locurilor). Înțelegere, învoĭală. Azĭ. Stabiliment. Instituțiune: așezăminte de cultură.

așezământ s. n., pl. așezăminte

așezământ s. n., pl. așezăminte

așezământ s. n., pl. așezăminte

AȘEZĂMÂNT s. v. acord, amplasament, aranjament, astâmpăr, așezare, calm, combinație, contract, convenție, descălecare, dispoziție, hotărâre, instituție, întocmire, înțelegere, învoială, învoire, legământ, liniște, loc, logodnă, odihnă, ordin, organizare, orânduială, orânduire, pace, pact, poruncă, poziție, repaus, rânduială, temperatură, tihnă, tranzacție, unitate.

AȘEZĂMÂNT s. v. fundație.

AȘEZĂMÎNT s. fundație, (ieșit din uz) stabiliment, (înv.) așezare, tocmeală. (Un ~ cultural.)

așezămînt s. v. ACORD. ARANJAMENT. ASTÎMPĂR. AȘEZARE. CALM. COMBINAȚIE. CONTRACT. CONVENȚIE. DESCĂLECARE. DISPOZIȚIE. HOTĂRÎRE. INSTITUȚIE. ÎNTOCMIRE. ÎNȚELEGERE. ÎNVOIALĂ. ÎNVOIRE. LEGĂMÎNT. LINIȘTE. LOC. LOGODNĂ. ODIHNĂ. ORDIN. ORGANIZARE. ORÎNDUIALĂ. ORÎNDUIRE. PACE. PACT. PORUNCĂ. POZIȚIE. REPAUS. RÎNDUIALĂ. TEMPERATURĂ. TIHNĂ. TRANZACȚIE. UNITATE.

așezământ, așezământuri, (aședzământ), s.n. 1. Locuință stabilă (Papahagi, 1925). 2. Casă, gospodărie, așezare: „De-oi trăi și n-am ticneală, / Nici aședzământ în țară...” (Papahagi, 1925: 205). – Din așeza + suf. -(ă)mânt (DLRM, MDA).

așezământ, așezământuri, (aședzământ), s.n. – 1. Locuință stabilă (Papahagi, 1925). 2. Casă, gospodărie, așezare: „De-oi trăi și n-am ticneală / Nici aședzământ în țară...” (Papahagi, 1925: 205). – Din așeza + suf. -(ă)mânt (Scriban, DLRM, MDA).

așezământ, -uri, (aședzământ), s.n. – 1. Locuință stabilă (Papahagi 1925). 2. Casă, gospodărie, așezare: „De-oi trăi și n-am ticneală / Nici aședzământ în țară...” (Papahagi 1925: 205). – Din așeza + (ă)mânt.