AȚIPI, ațipesc, vb. IV. Intranz. A începe să doarmă, a fi cuprins de un somn ușor (și scurt); a aromi. – Lat. *attepire (= tepere).

ațipi [At: PSALT. SCH. 422/12 / Pzi: ~pesc și (îvr) ațip / E: ml *attepire] 1 vi A fi pe cale să adoarmă. 2 vi A fi pe jumătate adormit. 3 vi A dormi ușor, cu întreruperi. 4 vi (Pex) A dormita. 5 vi (Pex) A dormi puțin. 6 vt A face pe cineva să ațipească. 7 vr A se aduce pe sine în stare de somnolență.

AȚIPI (-ipesc) l. vb. intr. A începe să adoarmă, a adormi ușor: aseară ațipisem nițel după masă (CAR.); fig.: o clipă doar îi ațipiseră gîndurile ostenite (VLAH.). II. vb. refl. ‡A începe să adoarmă, a adormi ușor: urechile sale astupă, ca nu cumva, glasul sirenelor auzind, să să ațipească (CANT.) [lat. *ad-tĕpīre < tĕpēre].

AȚIPI, ațipesc, vb. IV. Intranz. A începe să doarmă, a fi cuprins de un somn ușor (și scurt); a aromi. – Lat. *attepire ( = tepere).

AȚIPI, ațipesc, vb. IV. Intranz. A începe să doarmă, a cădea în ușoară adormire, a fi cuprins de un somn ușor. Cînd și puii ciutelor Ațipesc prin crîng. Eu mă plec tăcutelor Gînduri. TOMA, C. V. 96. Ațipesc într-un somn bolnav de greu, ca o noapte imensă, cu toate geamurile cerului închise. POPA, V. 153. Eu numai mă lăsasem pe pat, nici nu ațipisem. SADOVEANU, N. F. 88. Ațipea și ea cîte nițel, zdrobită de oboseală, și, cînd se deștepta, tresărea spăimîntată de presimțiri sinistre. VLAHUȚĂ, O. A. 130. Biata noră care de-abia ațipise, de voie, de nevoie, trebui să se scoale. CREANGĂ, P. 7.

AȚIPI, ațipesc, vb. IV. Intranz. A începe să doarmă, a fi cuprins de un somn ușor. – Lat. *attepire ( = tepere).

A AȚIPI ~esc intranz. A fi cuprins de un somn ușor; a aromi. /<lat. attepire

ațipì v. a începe a adormi rămânând în nemișcare: ațipise nițel după masă. [Origină necunoscută].

ațipésc v. intr. (imit. ca și a țipa și țip, șipot, apă care țîșnește saŭ picură. Cp. cu a picura de somn). Încep să adorm, aromesc. – Vechĭ a se ațipi.

ațipi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ațipesc, 3 sg. ațipește, imperf. 1 ațipeam; conj. prez. 1 sg. să ațipesc, 3 să ațipească

ațipi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ațipesc, imperf. 3 sg. ațipea; conj. prez. 3 să ațipească

ațipi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ațipesc, imperf. 3 sg. ațipea; conj. prez. 3 sg. și pl. ațipească

ațipesc, -peam 1 imp.

AȚIPI vb. a dormita, a moțăi, a picoti, a piroti, (livr.) a somnola, (înv. și reg.) a aromi, a somnora, (reg.) a ajumi, a mătăli, a mocăi, a ochi, a picura, a pircoti, (Transilv.) a chircoti, (Mold.) a clipoci, (prin Olt.) a mocota, (Transilv.) a știulbica.

AȚIPI vb. a dormita, a moțăi, a picoti, a piroti, (livr.) a somnola, (înv. și reg.) a aromi, a somnora, (reg.) a ajumi, a mătăli, a mocăi, a ochi, a picura, a pircoti, (Transilv.) a chircoti, (Mold.) a clipoci, (prin Olt.) a mocota, (Transilv.) a știulbica.

ațipi (ațipesc, ațipit), vb. – A începe să doarmă, a fi cuprins de somn ușor. Lat. *adtĕpῑre, de la tĕpēre (Candrea, Rosetti, I, 163), poate contaminat cu lat. *adsopῑre (› fr. assouvir și assoupir). Pentru DAR, originea cuvîntului este necunoscută. Spitzer, Dacor., III, 647, îl consideră identic cu țipa și de origine imitativă, opinie reluată de Scriban. – Der. ațipeală, s. f. (faptul de a ațipi).