15 definiții pentru băietănaș

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BĂIETĂNAȘ, băietănași, s. m. Diminutiv al lui băietan. [Var.: băitănaș s. m.] – Băietan + suf. -aș.

băietănaș sm [At: SADOVEANU, N. F. 46 / P: bă-ie- / V: băe-, băit- / Pl: ~i / E: băietan + -aș] 1-2 (Șhp) Băietan (1) (mic).

băietănáș s.m. Dim. al lui băietan. • pl. -i. și băitănáș s.m. /băietan + -.

BĂIETĂNAȘ sm. dim. BĂIETAN.

BĂIETĂNAȘ, băietănași, s. m. Diminutiv al lui băietan. [Var.: băitănaș s. m.] – Băietan + suf.-aș.

BĂIETĂNAȘ, băietănași, s. m. (Regional) Diminutiv al lui băietan. Intrară pe rînd, repeziți peste prag, vreo cinci băietănași. CAMILAR, N. II 270. Deasupra pantalonilor, băietănașul purta o cămașă. SADOVEANU, N. F. 53. – Variantă: băitănaș (SADOVEANU, F. J. 284) s. m.

BĂIETĂNAȘ, băietănași, s. m. Diminutiv al lui băietan. [Var.: băitănaș s. m.]

BĂITĂNAȘ s. m. v. băietănaș.

BĂITĂNAȘ s. m. v. băietănaș.

BĂITĂNAȘ s. m. v. băietănaș.

BĂITĂNAȘ s. m. v. băietănaș.

băetănaș sm vz băietănaș

băitănaș sm vz băietănaș

băitănáș s.m. v. băietănáș.

BĂITĂNAȘ = BĂIETĂNAȘ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

băietănaș (rar) s. m., pl. băietănași

băietănaș (rar) s. m., pl. băietănași

băietănaș s. m., pl. băietănași

Intrare: băietănaș
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • băietănaș
  • băietănașul
  • băietănașu‑
plural
  • băietănași
  • băietănașii
genitiv-dativ singular
  • băietănaș
  • băietănașului
plural
  • băietănași
  • băietănașilor
vocativ singular
  • băietănașule
  • băietănașe
plural
  • băietănașilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • băitănaș
  • băitănașul
  • băitănașu‑
plural
  • băitănași
  • băitănașii
genitiv-dativ singular
  • băitănaș
  • băitănașului
plural
  • băitănași
  • băitănașilor
vocativ singular
  • băitănașule
  • băitănașe
plural
  • băitănașilor
băetănaș substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • băetănaș
  • băetănașul
plural
  • băetănași
  • băetănașii
genitiv-dativ singular
  • băetănaș
  • băetănașului
plural
  • băetănași
  • băetănașilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

băietănaș, băietănașisubstantiv masculin

  • 1. Diminutiv al lui băietan. DEX '09 MDA2 DEXI CADE DEX '98 DLRLC DLRM
    • format_quote Intrară pe rînd, repeziți peste prag, vreo cinci băietănași. CAMILAR, N. II 270. DLRLC
    • format_quote Deasupra pantalonilor, băietănașul purta o cămașă. SADOVEANU, N. F. 53. DLRLC
etimologie:
  • Băietan + -aș. DEX '09 MDA2 DEXI DEX '98 DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.