BABUȘCĂ, babuște, s. f. Pește de apă dulce, lung de 25-30 cm, argintiu pe spate, alb pe abdomen și cu înotătoarele roșii; ocheană, bălos (2) (Rutilus rutilus). – Din bg. babușka.

babușcă¹ sf [At: ANTIPA, F. I. 179-181 / Pl: ~ște / E: rs бабушка] (Iht; șîs ~ albă) Pește de apă dulce lung de 10-12 cm, argintiu pe spate, alb pe abdomen, cu înotătoarele roșii (Rutilus rutilus) Si: bălos, ocheană, taharău, taran, țărancă.

babúșcă¹ s.f. (iht.) Pește de apă dulce, lung de 10-12 cm, argintiu pe spate, alb pe abdomen și cu înotătoarele roșii, răspîndit în bălți și iazuri (Rutilus rutilus); ocheană, (reg.) bălos. • pl. -ște. /<bg. бабусца.

BABUȘCĂ (pl. -uște) sf. 1 🐦 Păsărică îmbătrînită care nu mai cîntă: umblînd toată ziua pînă să împuște și ei cîte vre-o ~ de nu știu care păsărică (ISP.) ¶ 2 🐟 Mic pește de apă dulce, cunoscut încă sub numele de „ochiană”, „ocheniță”, „țărancă” sau „țărăncuță”, „bălos”, etc. (Leuciscus rutilus) (🖼 285) ¶ 3 🐟 Pește mărunt, baboiu (L.M.) ¶ 4 🐟 ~ -ROȘIE = ROȘIOARĂ [blg. rus. babuška].

BABUȘCĂ, babuște, s. f. Pește de apă dulce, lung de 10-12 cm, argintiu pe spate, alb pe abdomen și cu înotătoarele roșii; ocheană, bălos (2) (Rutilus rutilus). – Din bg. babușka.

BABUȘCĂ², babuște, s. f. (Regional; adesea determinat prin «albă») Pește de apă dulce, lung cam de 25-30 cm, cu capul mic, spinarea cenușie-albastră, cu pîntecele alb și aripioarele roșii (Leuciscus rutilus); țărancă, ocheană.

BABUȘCĂ, babuște, s. f. (Iht.; reg.) Ocheană – Bg. babuška.

BABUȘCĂ ~te f. 1) Pește dulcicol, de talie medie, cu corpul turtit lateral, având înotătoarele și ochii roșii; ocheană; roșioară. /<bulg. babușka

bușcă³ sf vz babușcă

BATCĂ⁵ (pl. -ce) sf. 🐟 1 BABUȘCĂ2 ¶ 2 Pește de 20-25cm. ce seamănă cu plătica și trăește prin bălțile Dunării; numit și „bătculiță”, „corbancă”, „corpa(n)că”, „corpănică”, etc. (Blicca bjǒrkna) (🖼 416) [sl. *babka < baba; comp. rut. babka].

ȚĂRANCĂ (pl. -ance, -ănci) sf. 1 Locuitoare de la țară, săteancă ¶ 2 🐟 = BABUȘCĂ [țăran].

roșiór, -oáră adj. (dim. d. roș, în vechime roșiŭ. Cp. cu albișor, gălbior, verdișor). Cam roș saŭ roș curat (în alintătură): vin roșior, ĭa toarnă niște roșior (adică: vin roș)! S. m. Roș, soldat călare de odinioară îmbrăcat în roș (V. roș). Soldat de cavalerie care era îmbrăcat în tunică roșie pînă la 1912: România are astăzĭ 15 regimente de roșiorĭ (V. călăraș). S. f. Filimică (plantă). Dun. Un pește mic leuciscus [saŭ scardinius] erythrophthalmus, numit și babușcă, cîrjancă și ocheană, ĭar cînd e mic goghie. V. plătică.

babușcă (pește) s. f., g.-d. art. babuștei; pl. babuște

babușcă (pește) s. f., g.-d. art. babuștei; pl. babuște

babușcă (iht.) s. f., g.-d. art. babuștei; pl. babuște

BABUȘCĂ s. (IHT.) 1. (Rutilus rutilus) ocheană, (pop.) bălos, (reg.) goghie, ocheniță, taran, tarancă, țărancă, țărăncuță, (prin Dobr. și Munt.) taharău. 2. v. baboi.

BABUȘCĂ s. (IHT.) 1. (Rutilus rutilus) ocheană, (pop.) bălos, (reg.) goghie, ocheniță, taran, tarancă, țărancă, țărăncuță, (prin Dobr. și Munt.) taharău. 2. baboi, fîță, (Olt.) juvete. (Peștele mai mărunt se numește ~.)

BABUȘCĂ ROȘIE s. v. ocheană, roșioară.