BACȘIȘ, bacșișuri, s. n. Sumă de bani dată, peste plata cuvenită, pentru un serviciu personal. – Din tc. bahșiș.

bacșiș sn [At: M. COSTIN, L. 1,250 / Pl: ~uri și ~e / E: tc bahşiş] 1 (Iuz) Premiu. 2 (Înv) Remunerație (considerabilă) pentru servicii militare deosebite. 3 Mică recompensă (în bani) care se dă, de obicei, servitorilor, birjarilor, chelnerilor, factorilor poștali etc. cuiva pentru calitatea unui serviciu deja plătit sau datorat de drept. 4 (Prt) Recompensă în bani dată funcționarilor pentru un serviciu ilegal Si: (pfm) ciubuc, șpagă. 5 Sumă de bani dată pentru a câștiga bunăvoința sau protecția cuiva.

bacșiș s.n. 1 Mică recompensă în bani care se dă de obicei servitorilor, birjarilor, chelnerilor, portarilor, hamalilor, cameristelor, factorilor poștali etc. pentru calitatea unui serviciu deja plătit sau datorat de drept. Pentru că i-a servit impecabil, i-a lăsat chelnerului un bacșiș gras. ◆ Ext. Recompensă în bani dată cuiva (în special unor funcționari publici, unor persoane cu funcții importante de conducere etc.), peste plata cuvenită, pentru un serviciu personal (de obicei ilegal), pentru a cîștiga bunăvoința sau protecția cuiva etc. Ai un bacșiș de la mine dacă-mi faci rost de piesa asta pentru mașină în două ore. ◇ Expr. A da cuiva bacșiș v. da. 2 (milit.; înv.) Remunerație (considerabilă) pentru servicii militare deosebite. • pl. -uri. /<tc. bahșiș.

BACȘIȘ (pl. -ișuri) sn. Dar în bani făcut cuiva, în spec. unei slugi, unui subaltern, deosebit de plata ce i se cuvenea: noi, surugiii, judecăm omul după ~ (ALECS.) [tc. bakšyš].

BACȘIȘ, bacșișuri, s. n. Sumă de bani dată, peste plata cuvenită, pentru un serviciu personal, pentru a câștiga bunăvoința sau protecția cuiva. – Din tc. bahșis.

BACȘIȘ, bacșișuri, s. n. Sumă de bani dată (de obicei peste plata cuvenită) pentru răsplătirea unui serviciu de natură personală; p. ext. răsplată în bani. Musafirii îi dădeau bacșișuri argatului. PAS, L. I 110. Vine unul cît un taur, cumpănindu-se la dreapta și la stînga, cu mînile în șolduri, și zice că cine-l trîntește are un bacșiș de o sută de franci. SADOVEANU, O. VII 329. Ți-am da un bacșiș bun să ne spui. încotro a apucat. CARAGIALE, O. III 41. ♦ Sumă de bani dată unui funcționar ca răsplată pentru un serviciu, ilegal. E înțeles cu jandarul, cu primarele, le dă bacșiș de nu ne aduc citațiile. DUMITRIU, B. F. 19. Conductorul ținea cu orice preț să ne arate că cine nu-i dă bacșiș nu merită prețioasa dumisale amabilitate. VLAHUȚĂ, O. A. 233.

BACȘIȘ, bacșișuri, s. n. Sumă de bani dată cuiva pe lîngă plata cuvenită, pentru răsplătirea unui serviciu personal; p. ext. răsplată în bani. ♦ Mită. – Tc. bahșiș.

BACȘIȘ ~uri n. Sumă de bani dată cuiva, peste plata cuvenită, pentru un serviciu personal. /<turc. bahșiș

bacșiș n. dar la subalterni (din favoare sau din recunoștință), în special dar făcut cu ocaziunea Anului Nou. [Turc. BAKȘIȘ].

bacșíș n., pl. urĭ (turc. [d. pers.] bahšiš, pop. bakšiš). Banĭ dațĭ unuĭ inferior (unuĭ servitor, unuĭ birjar) în semn de mulțămire. V. plocon, mită, șpagă, gratificațiune.

bacșiș s. n., pl. bacșișuri

bacșiș s. n., pl. bacșișuri

bacșiș s. n., pl. bacșișuri

BACȘIȘ s. (fam.) șpagă.

BACȘIȘ s. (fam.) șpagă. (De ce i-ai dat ~?)

bacșiș (bacșișuri), s. n. – Sumă de bani dată peste plata cuvenită. – Mr. băhcișe, megl. băcșiș. Tc. bahșiș (Roesler 588; Șeineanu, II, 33; Ronzevalle 48; Lokotsch 178), de unde provin și ngr. μπαξίσι, alb. baksis, bg. baksis. – Der. bacșișui, vb. (a da bacșiș; a mitui); bacșișar, s. m. (persoană ușor de mituit).

bacșiș, bacșișuri s. n. (tox.) taxă de protecție plătită de un toxicoman pentru a nu fi divulgat autorităților