BACTERIE, bacterii, s. f. Organism microscopic unicelular, de natură vegetală. – Din fr. bactérie.

bacterie sf [At: DA ms / Pl: ~ii / E: fr bactérie, lat bacteria] Nume generic dat unor microorganisme unicelulare microscopice, dintre care unele provoacă boli infecțioase.

bactérie s.f. (microbiol.) Nume generic dat microorganismelor unicelulare de natură vegetală (reprezentînd forma primitivă de structură celulară), care se înmulțesc prin diviziune directă, unele dintre ele provocînd boli infecțioase, și care sînt folosite în industria farmaceutică (la prepararea antibioticelor, vitaminelor), în industria alimentară (la prepararea derivatelor de lapte, alcoolurilor) etc. ◇ Bacterii feruginoase v. feruginos. • pl. -ii. g.-d. -iei. /<fr. bactérie; cf. gr. βαcτεριε „baston”.

*BACTERIE sf. 🩺 Termen generic dat unor organisme microscopice, unicelulare, unele în formă de puncte, altele în formă de betișoare sau firicele; cele mai numeroase și mai importante sînt patogene și pricinuesc boalele infecțioase; sînt cunoscute în genere sub numele de microbi (🖼 293) [fr.].

BACTERIE, bacterii, s. f. Organism microscopic unicelular de natură vegetală. – Din fr. bactérie.

BACTERIE, bacterii, s. f. Nume generic dat unor organisme microscopice, unicelulare, de natură vegetală, în formă de puncte, bastonașe sau firișoare, multe dintre ele fiind pricinuitoare de boli infecțioase. V. microb. – Pronunțat: -ri-e.

BACTERIE, bacterii, s. f. Nume generic dat unor organisme microscopice unicelulare, de natură vegetală, dintre care unele cauzează boli infecțioase. – Fr. bactérie.

BACTERIE s.f. Nume generic dat unor microorganisme unicelulare microscopice, dintre care unele provoacă boli infecțioase. [Gen. -iei. / < fr. bactérie, cf. lat. bacteria].

BACTERIE s. f. organism unicelular microscopic, forma cea mai primitivă de structură celulară. (< fr. bactérie)

BACTERIE ~i f. Microorganism unicelular microscopic, de natură vegetală, care provoacă unele boli infecțioase. [Art. bacteria; G.-D. bacteriei; Sil. -ri-e] /<fr. bactérie

bacil m. sau bacterii, organisme microscopice, de formă lungueață, cari par a fi cauza mai multor boale, ca ftizia, febra tifoidă, turbarea.

bacterii f. pl. V. bacil.

*bactériĭ f. saŭ n. pl. (vgr. bactérion și bakteria) Bacili, microbi. – Sing. ar fi un bactériŭ saŭ o bactérie.

bacterie (desp. -ri-e) s. f., art. bacteria (desp. -ri-a), g.-d. art. bacteriei; pl. bacterii, art. bacteriile (desp. -ri-i-)

bacterie (-ri-e) s. f., art. bacteria (-ri-a), g.-d. art. bacteriei; pl. bacterii, art. bacteriile (-ri-i-)

bacterie s. f. (sil. -ri-e-), art. bacteria (sil. -ri-a), g.-d. art. bacteriei; pl. bacterii, art. bacteriile (sil. -ri-i-)

BACTERIE s. (BIOL.) (pop.) microb.

BACTERIE s. (BIOL.) (pop.) microb.

BACTÉRIE (< fr. {i}; {s} gr. bakteria „baston”) s. f. (MICROBIOL.) Nume generic dat microorganismelor unicelulare, sporulate sau nu, cu structură foarte simplă; conțin un nucleu difuz, iar înmulțirea se face prin diviziune directă. B. sînt împărțite în familii pe baza morfologiei (coci, bacili, vibrioni), a afinităților față de coloranții de anilină (bacili acido-rezistenți, germeni gram-pozitivi sau negativi etc.) și a proprietăților biologice: rezistența la temperaturi ridicate (b. termofile), tipul de nutriție (b. autotrofe sau heterotrofe), de respirație (b. aerobe sau anaerobe), patogenitatea pentru om și animale. Prin ritmul rapid de multiplicare și prin acțiunea enzimelor proprii, b. au un rol esențial în circulația carbonului și azotului în natură (b. nitrificante, b. celulolitice, b. de putrefacție), asigurînd echilibrul biochimic necesar existenței lumii vii. B. sînt folosite pe scară largă în industria farmaceutică (în prepararea antibioticelor, vitaminelor), industria alimentară (în prepararea derivatelor de lapte, produselor alcoolice) etc.