bacă sf [At: LTR² / Pl: bace / E: lat bacca] Fruct cu pericarp cărnos, cu miezul zemos, conținând una sau mai multe semințe.

bácă s.f. (bot.) Fruct cu pericarp cărnos, indehiscent, cu pielița subțire și cu miezul zemos, în care se află semințele. Coacăza este o bacă. • pl. -ce. /<lat. ba(c)ca, -ae, it. bacca.

*BACĂ (pl. -ce) sf. 🌿 Fruct în întregime cărnos, cu pielița subțire și cu miezul zemos în care se află semințele; așa e boaba de strugure, de coacăză, de pătlăgică roșie, etc. (🖼 287) [lat.].

BACĂ, bace, s. f. Nume dat fructelor cărnoase, cu pielița subțire și cu miezul zemos, în care se află semințele. Boaba de strugure este o bacă.

BACĂ, bace, s. f. Nume dat fructelor cărnoase, cu pielița subțire și cu miezul zemos, în care se află semințele. Afina este o bacă. – It. bacca (lat. lit. baca).

BACĂ s.f. Fruct cărnos, cu miezul zemos, conținînd una sau mai multe semințe. [< lat. bacca].

BACĂ s. f. fruct cărnos, cu pieliță subțire și cu miezul zemos. (< lat. bacca)

BACĂ bace f. Fruct cărnos cu miezul suculent, în care se află una sau mai multe semințe (reprezentanți: agrișa, coacăza). [G.-D. bacei] /<it., lat. bacca

*bácă f., pl. e (lat. baca, bacca, bobiță). Bot. Boabă, bobiță, fruct cărnos cu maĭ mulțĭ sîmburĭ micĭ, ca la dafin, agriș, poamă ș.a. V. drupă.

bacă s. f., g.-d. art. bacei; pl. bace

bacă s. f., g.-d. art. bacei; pl. bace

bacă s. f., g.-d. art. bacei; pl. bace

bacă, pl. bace

BACĂ s. (BOT.) (înv.) boabă, bob, bobiță.

BACĂ s. (BOT.) (înv.) boabă, bob, bobiță. (~ este un tip de fruct.)