BAGATELĂ, bagatele, s. f. 1. Lucru de mică importanță; obiect de mică valoare, neînsemnat; fleac. 2. Piesă muzicală instrumentală scurtă, de obicei pentru pian. [Var.: bagatel s. n.] – Din it. bagattella, fr. bagatelle.

bagatelă sf [At: CRITIL, ap. HEM 2336 / V: bagatel sn, (rar) bagadel sn, (înv) băgă~, ~tea / Pl: ~le / E: fr bagatelle] 1 Întâmplare de mică importanță Si: fleac. 2 (Reg) Dantelă ușoară, lucrată de mână Si: horbotă. 3 Piesă muzicală instrumentală de scurtă durată, de obicei cu conținut liric. 4 Obiect de mică importanță. corectat(ă)

bagatélă s.f. 1 Lucru, fapt, întîmplare etc. de mică importanță, de valoare neînsemnată; fleac. Ce ai pățit e o bagatelă în comparație cu ce mi s-a întîmplat ieri. ◇ Concr. Ar fi bine să nu cumperi toate bagatelele. 2 (muz.) Piesă muzicală instrumentală de scurtă durată (de obicei avînd conținut liric), pe o temă ușoară, variată ca expresie și formă; bluetă. • pl. -e. și (înv.) bagatél, bagadél s.n., bagateá, băgătélă s.f. /<it. bagattella, fr. bagatelle, germ. Bagatelle.

BAGATELĂ, bagatele, s. f. 1. Lucru de mică importanță; obiect de mică valoare, neînsemnat; fleac. 2. Piesă muzicală instrumentală scurtă, de obicei cu conținut liric. [Var.: bagatel s. n.] – Din it. bagattella, fr. bagatelle.

BAGATELĂ, bagatele, s. f. 1. Lucru de mică importanță, lucru de nimic, o nimica toată, fleac. Triizăci și doi de galbini. – O bagatelă. ALECSANDRI, T. I 80. O vorbă, o bagatelă le da prilej de sfadă. NEGRUZZI, S. II 242. În zadar, mai deunăzi, am vrut, prin poezie, Să scap d-o bagatelă, d-o mică datorie. ALEXANDRESCU, P. 81. ♦ (Concretizat) Ai făcut inventariul tuturor bagatelelor din colonadă. NEGRUZZI, S. I 329.Mică compoziție muzicală pe o temă ușoară. Bagatelă în stil romînesc a compozitorului I. Scărlătescu. – Variantă: bagatel, bagatele și (învechit) bagateluri (CREANGĂ, A. 81, FILIMON, C. 157), s. n.

BAGATELĂ, bagatele, s. f. 1. Lucru de mică importanță; fleac. ♦ Obiect de mică valoare, neînsemnat. 2. Mică compoziție muzicală pe o temă ușoară. [Var.: bagatel s. n.] – It. bagattella (fr. bagattelle).

BAGATELĂ s.f. 1. Lucru neimportant; fleac, nimic. ♦ Obiect de mică valoare. 2. Piesă muzicală scurtă, compusă pe o temă ușoară. [Var. bagatel s.n. / < fr. bagatelle, it. bagatella].

BAGATELĂ s. f. 1. lucru neimportant; fleac. ◊ obiect de mică valoare. 2. (muz.) piesă muzicală scurtă, pe o temă ușoară, variată ca expresie și formă; bluetă (2). (< fr. bagatelle, it. bagatella)

BAGATELĂ ~e f. 1) Compoziție muzical-instrumentală de proporții mici, scrisă pe o temă neînsemnată. 2) Lucru sau fapt lipsit de importanță; fleac. [G.-D. bagatelei] /<it. bagattella, fr. bagatelle

bagatelă f. 1. lucru de puțină valoare; 2. pl. bagateluri, un fel de horbote sau dantele: cearșaf cu bagateluri.

*bagatélă f., pl. e (fr. bagatelle, d. it. bagattella). Lucru de puțină valoare, fleac. – Vulg. -tel și -del, n., pl. -urĭ.

bagadel sn vz bagatelă

bagatea sf vz bagatelă

bagatel sn vz bagatelă

băgătelă sf vz bagatelă

bagadél s.n. v. bagatelă.

bagateá s.f. v. bagatelă.

bagatél s.n. v. bagatelă.

băgătélă s.f. v. bagatelă.

*BAGATEL (pl. -eluri) sn., *BAGATELĂ (pl. -ele) sf. 1 Lucru de puțin preț, de puțină însemnătate, fleac: Nu ’ntrebați de ’nvățătură, asta e un bagatel (VLAH.); nu-i scump 200 de galbini, o bagatelă (ALECS.) ¶ 2 🎼 Compoziție muzicală scurtă, în gen ușor, fără pretenție [fr. bagatelle].

BAGATEL s.n. v. bagatelă.

bagatelă s. f., g.-d. art. bagatelei; pl. bagatele

bagatelă s. f., g.-d. art. bagatelei; pl. bagatele

bagatelă s. f., g.-d. art. bagatelei; pl. bagatele

BAGATELĂ s. v. dantelă.

BAGATELĂ s. 1. v. fleac. 2. v. mărunțiș.

bagatelă s. v. DANTELĂ.

BAGATELĂ s. 1. fleac, nimic, (fam.) moft, (fig.) jucărie. (E o ~ să fac asta.) 2. chițibuș, fleac, mărunțiș, nimic, prostie, (înv.) blagomanie, (fam.) moft. (Nu te lega de ~e.)

bagatelă (bagatele), s. f. – Fleac, lucru neînsemnat. – Var. (înv.) bagatel. Mr. bagatelă. Fr. bagatelle; în mr., direct din it. bagatella (Ruffini 338). Der. bagateliza, vb.

bagatelă, piesă instrumentală de caracter*, de mici dimensiuni și relativ ușoară, cu aspect de divertisment-fantezie*. Forma sa este, de obicei, liberă. (B. au scris: Couperin, Beethoven, Scărlătescu).