opțiuni
  • info

3 definiții pentru balancă

Explicative DEX

balancă sf [At: STAMATI, ap. HEM 2371 / Pl: ~lănci / E: nct] (Reg) 1 Băț lung, la un capăt mai subțire, iar la celălalt mai gros. 2 (Îcs) De-a -ca Joc de copii, în care se aruncă cu balanca (1).

baláncă s.f. (reg.) Băț lung, mai subțire la un capăt și mai gros la celălalt capăt. ◇ De-a balanca = joc de copii, în care este aruncată balanca. • pl. -ănci. /etimol. nec.

BALANCĂ sf. 1 Clopot ce se atîrnă la gîtul calului sau vitelor 2 Bucov. Joc de copii: băieții se joacă vara pe toloacă, asvîrlind bețe, de-a balanca (VDR.).

Intrare: balancă
substantiv feminin (F74)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • balancă
  • balanca
plural
  • balănci
  • balăncile
genitiv-dativ singular
  • balănci
  • balăncii
plural
  • balănci
  • balăncilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

balancă, balăncisubstantiv feminin

regional
  • 1. Băț lung, la un capăt mai subțire, iar la celălalt mai gros. MDA2 DEXI
    • chat_bubble în construcție De-a balanca = joc de copii, în care se aruncă cu balanca. MDA2 DEXI CADE
      • format_quote Băieții se joacă vara pe toloacă, asvîrlind bețe, de-a balanca. (VDR.). CADE
  • 2. Clopot ce se atârnă la gâtul calului sau vitelor. CADE
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.