BALANSIER, balansiere, s. n. 1. Element al unui mecanism care poate transmite o mișcare oscilatorie de la o extremitate la alta; balansor. Balansier de ceasornic. 2. Bară lungă și subțire utilizată de acrobații pe sârmă pentru a-și menține echilibrul. 3. Organ de echilibru pentru zbor la insectele diptere, în formă de măciucă, situat pe metatorace. [Pr.: -si-er. – Var.: (înv., 2) balanțier s. n.] – Din fr. balancier.

balansier sn [At: NEGRUZZI, S. II, 253 / P: ~si-er / V: ~țier / Pl: ~e / E: fr balancier] 1 Piesă care reglează, prin oscilațiile ei, mișcarea unui mecanism Si: balansoar (1). 2 (Îs) ~ul orologiului (sau al pendulei) (Limba sau) pendulul ceasornicului. 3 Ceea ce servește la menținerea echilibrului unei persoane (sau al unui lucru). 4 Bară lungă și subțire utilizată de dansatorii pe sârmă, pentru menținerea echilibrului. 5 Organ de echilibru pentru zbor la insectele diptere, în formă de măciucă, situat pe metatorace. corectat(ă)

balansiér s.n. 1 (tehn.) Element al unui mecanism, articulat cu un reazem așezat între extremități, care poate transmite o mișcare oscilatorie de la o extremitate la cealaltă, reglînd mișcarea mecanismului; balansor. ◇ Balansierul orologiului (sau al pendulei) = limba (sau pendulul) ceasornicului. 2 Spec. Bară lungă și subțire utilizată de acrobații pe sîrmă pentru a-și menține echilibrul. 3 (entom.; la pl.) Organ de echilibru pentru zbor la insectele diptere, în formă de măciucă, situat pe metatorace. • sil. -si-er. pl. -e. și (înv.) balanțiér s.n. /<fr. balancier.

BALANSIER, balansiere, s. n. 1. Piesă care reglează prin oscilațiile ei mișcarea unui mecanism; balansor. Balansier de ceasornic. 2. Bară lungă și subțire utilizată de dansatorii pe sârmă pentru a-și ține echilibrul. 3. Organ de echilibru pentru zbor la insectele diptere în formă de măciucă, situat pe metatorace. [Pr.: -si-er. – Var.: (2, înv.) balanțier s. n.] – Din fr. balancier.

BALANSIER, balansiere, s. n. 1. Dispozitiv sau piesă a unui mecanism, a cărei balansare sau oscilare reglează mișcarea unei mașini. Balansierul unei pendule. 2. Prăjină sau bară de care se servesc dansatorii pe sîrmă pentru a-și menține echilibrul. – Pronunțat: -si-er. – Variantă: (2, învechit) balanțier (NEGRUZZI, S. II 253) s. n.

BALANSIER, balansiere, s. n. 1. Dispozitiv sau piesă a unui mecanism, a cărei oscilație reglează mișcarea unei mașini sau a unui instrument. 2. Organ al unui mecanism, în formă de pîrghie cu două brațe, care transmite prin oscilație o mișcare alternativă. 3. Prăjină sau bară de care se servesc dansatorii pe sîrmă pentru a-și menține echilibrul. [Pr.: -si-er. – Var.: (3, înv.) balanțier s. n.] – Fr. balancier.

BALANSIER s.n. 1. Dispozitiv, piesă care reglează mișcarea unei mașini prin oscilațiile sale; balansor. 2. Prăjină folosită de dansatorii pe sîrmă pentru a-și menține echilibrul. 3. (La pl.) Organe de echilibru pentru zbor la insectele diptere, situate pe metatorace. [Pron. -si-er, var. balanțier s.n. / < fr. balancier].

BALANSIER s. n. 1. dispozitiv, piesă a unui mecanism, a cărei oscilație reglează mișcarea unei mașini, a unui instrument; balansor. 2. prăjină folosită de dansatorii pe sârmă pentru a-și menține echilibrul. 3. (pl.) organe de echilibru pentru zbor, la insectele diptere, pe metatorace; haltere (2). (< fr. balancier)

BALANSIER ~e n. 1) Piesă a unui mecanism, care reglează prin mișcările sale oscilatorii funcționarea acestuia. ~ cu brațe egale. 2) Bară lungă și subțire de care se servesc acrobații pentru a-și menține echilibrul. 3) biol. Fiecare dintre cele două organe de echilibru pentru zbor la insectele diptere. [Sil. -si-er] /<fr. balancier

balanțiér s.n. v. balansier.

*BALANȚIER (pl. -ere) sn. 1 🔧 Piesă a unut mecanism care prin balanțarea ei, prin mișcarea ei la o egală distanță încoace și încolo, regulează mersul unei pendule sau unei mașini; ~ul unei pendule, limba sau pendulul unui orologiu, unui ceasornic de perete (🖼 307) ¶ 2 ⛹ Baston lung de care se servesc jucătorii pe funie ca să se ție în echilibru (🖼 308): Să ții ~ul cu ochi neadormiți. De frică să nu scapeți de frînghie jos (NEGR.) [fr.].

BALANȚIER s.n. v. balansier.

balansier (dispozitiv; bară; organ) (desp. -si-er) s. n., pl. balansiere

balansier (dispozitiv, bară, organ) (-si-er) s. n., pl. balansiere

balansier (tehn., zool.) s. n. (sil. -si-er), pl. balansiere

balansier

BALANSIER s. (ZOOL.) halter. (~ul servește ca organ de echilibru pentru zbor.)

BALANSIER s. (ZOOL.) halter. (~ servește ca organ de echilibru pentru zbor la insectele diptere.)