balcon sn [At: NEGRUZZI, S. Ț 231 / Pl: ~oane și (rar) ~uri / E: fr balcon, it balcone] 1 Platformă ieșind în afara fațadei unei clădiri, susținută pe capete de grinzi, pe console sau pe coloane, înconjurată de o balustradă și comunicând cu interiorul (casei) prin una sau mai multe uși Cf cerdac, foișor, pridvor. 2 Parte a unei săli de spectacol, de conferințe etc. așezată deasupra parterului. 3 (Imp) Bilet de intrare pentru un loc la balcon (2). 4-5 (Fam; lpl) Sâni de femeie (excesiv de) mari și rotunzi.

balcon s.n. (constr.) 1 Platformă situată pe unul dintre pereții exteriori ai unei clădiri, susținută pe capete de grinzi, pe console sau pe coloane, înconjurată de o balustradă și comunicînd cu interiorul prin una sau mai multe uși. Fumez o țigară pe balcon. 2 Parte a unei săli de spectacol, de conferințe etc. situată deasupra parterului sau a lojelor, cu locuri pentru spectatori. Pentru spectacolul din seara asta nu mai erau locuri decît la balcon. 3 (arg.; la pl.) Sîni de femeie foarte mari și rotunzi. • pl. -oane, (înv.) – uri. /<fr. balcon, it. balcone, ngr. βαλcον, germ. Balkon.

*BALCON (pl. -oane) sn. 💒 1 Construcție făcută la fațada unei case, în afară de linia zidului și la caturile de sus ale clădirii, formînd un fel de galerie neacoperită și înconjurată de o balustradă de zid sau de fier (🖼 312): pe străzile orașului flori li se aruncau din balcoane (VLAH.) ¶ 2 Galerie în etaj în fața scenei unui teatru [fr. < it.].

BALCON, balcoane, s. n. 1. Platformă cu balustradă la peretele exterior al unei clădiri, așezată la nivelul unui etaj sau al parterului și comunicînd cu interiorul; e sprijinită pe capete de grinzi, console, coloane etc. V. cerdac, foișor, galerie, pridvor, terasă. Umăr la umăr, revărsați în ciorchine pe balustrada balconului, delegații așteptau. DUMITRIU, N. 291. La balconul care era luminat ca ziua s-au deschis ușile. PAS, L. I 59. Ușa mare, deschisă în balconul catului de sus, se clătina scîrțîind în vînt. EMINESCU, N. 37. Parte a unei săli de spectacole, de întruniri etc., așezată deasupra părților de la marginile parterului și care cuprinde locuri pentru spectatori.

BALCON, balcoane, s. n. 1. Platformă cu balustradă la peretele exterior al unei clădiri, comunicînd cu interiorul. 2. Parte a unei săli de spectacol așezată deasupra parterului și cuprinzînd locuri pentru spectatori, auditori etc. – Fr. balcon.

BALCON s.n. 1. Platformă (cu balustradă) ieșită în afară, așezată pe una dintre fețele unei clădiri și comunicînd cu interiorul. 2. Galerie circulară a unei săli de spectacole, situată de obicei deasupra parterului. [< fr. balcon, it. balcone].

BALCON s. n. 1. platformă ieșită în afară, pe una dintre fețele unei clădiri și comunicând cu interiorul. 2. galerie a unei săli de spectacole, deasupra parterului. (< fr. balcon, it. balcone)

BALCON ~oane n. 1) Platformă cu balustradă, fixată la peretele exterior al unei clădiri, comunicând cu interiorul printr-o ușă. 2) Parte a unei săli de spectacole sau conferințe, așezată deasupra parterului. /<fr. balcon

balcon n. 1. pridvor neacoperit, înconjurat cu parmaclâc, ce se află în fața casei; 2. galerie de fiecare parte la avanscena unui teatru.

*balcón n., pl. oane (fr. balcon, it. balcóne, d. vgerm. balcho, ngerm. bálken, grindă). Proeminență a uneĭ ușĭ saŭ ferestre de la etaj. Lojă în teatru lîngă avanscenă. V. ceardac, sacnaslŭ.

balcon s. n., pl. balcoane

balcon s. n., pl. balcoane

balcon s. n., pl. balcoane

balcon (balcoane), s. n. – Platformă pe peretele exterior al unei clădiri. – Mr. balcone. Fr. balcon, it. balcone (› mr., cf. Ruffini 105).

balcon, balcoane, s. n. sân, țâță.