BALTIC, -Ă, baltici, -ce, adj. Care aparține Mării Baltice sau regiunilor învecinate. – Din fr. baltique. Cf. fr. balte.

baltic, ~ă [At: MDENC / Pl: ~ici, ~ice / E: fr baltique] 1 a Care aparține regiunilor limitrofe Mării Baltice. 2-3 smf, a (Persoană) care face parte din populația regiunilor baltice (1). 4-5 smf, a (Om) originar din țările baltice (1). 6 a Privitor la regiunile baltice (1).

báltic, -ă s.m., s.f., adj. 1 s.m., s.f. (la pl. m.) Populație care locuiește în una din Țările Baltice sau în regiunile învecinate Mării Baltice; (și la sg.) persoană care face parte din populația de bază a Țărilor Baltice sau este originară de acolo. 2 adj. Care aparține Țărilor Baltice sau regiunilor învecinate Mării Baltice; originar din Țările Baltice; (înv.) balt. ◇ Limbi baltice (și subst. f.) = ramură de limbi indo-europene din grupul oriental, din care fac parte letona și lituaniana. • pl. -ci, -ce. /<fr. baltique; cf. nm. pr. Marea Baltică, mare în N-E Europei.

BALTIC, -Ă, baltici, -ce, adj. Care aparține regiunilor limitrofe Mării Baltice, privitor la aceste regiuni. – Din fr. baltique. Cf. fr. balte.

BALTIC, -Ă adj. care aparține Mării Baltice și regiunilor învecinate; balt. ♦ limbi ~ ce = grup de limbi indo- europene din care fac parte letona și lituaniana. (< fr. baltique, germ. baltisch)

baltic adj. m., pl. baltici; f. baltică, pl. baltice (țările ~)

baltic adj. m., pl. baltici; f. baltică, pl. baltice

baltic adj. m., pl. baltici; f. sg. baltică, pl. baltice

BALTIC, -Ă adj. (< fr. baltique): în sintagma limbă baltică (v.).