18 definiții pentru balustradă

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BALUSTRADĂ, balustrade, s. f. Element de construcție folosit pentru a mărgini o scară, un balcon etc. ♦ Apărătoare dispusă la marginea unei punți de navă, a unei pasarele etc. pentru siguranța călătorilor. – Din fr. balustrade.

balustra sf [At: I. NEGRUZZI, S. III, 434 / Pl: ~de / E: fr balustrade] 1-2 (Perete sau) gard format dintr-un șir de baluștri (1) uniți la partea superioară printr-o grindă și care folosește ca rezemătoare sau element ornamental arhitectonic Si: parmaclâc. 3 Apărătoare la marginea unei punți de navă, a unei pasarele etc. pentru siguranța călătorilor.

balustradă s.f. 1 (constr.) Element de construcție folosit ca rezemătoare, mărginind o scară, un balcon etc., pentru a forma o trecere obligatorie sau pentru a împiedica prăbușirea în gol sau ca element arhitectonic. Balustrada cerdacului. 2 Apărătoare care se află la marginea unei punți de navă, a unei pasarele etc., pentru siguranța persoanelor și a mașinilor. • pl. -e. /<fr. balustrade.

*BALUSTRA (pl. -de) sf. 💒 Șir de balustre, toate de aceeași formă, așezate la distanță egală unele de altele și care alcătuesc rampa unei scări sau îngrădesc un pridvor, o terasă, etc., parmalîc (🖼 332, 333) [fr.].

BALUSTRADĂ, balustrade, s. f. Perete sau gard scund care mărginește o construcție sau un element de construcție (balcon, scară etc.) ♦ Apărătoare dispusă la marginea unei punți de navă, a unei pasarele etc. pentru siguranța călătorilor. – Din fr. balustrade.

BALUSTRADĂ, balustrade, s. f. Construcție formată dintr-un șir de baluștri uniți la partea de sus printr-o lisă, constituind o rezemătoare (la o scară, la un balcon, la o galerie) sau o împrejmuire ornamentală (la o clădire). V. parapet, parmaclîc, rampă. Se răzămă cu celălalt braț săpat în marmură vie de balustrada cafenie a cerdacului. HOGAȘ, M. N. 15.

BALUSTRADĂ, balustrade, s. f. Construcție de forma unui perete sau gard scund, folosită pentru a mărgini o construcție sau un element de construcție (balcon, scară etc.), pentru a împiedica accesul într-un anumit loc sau pentru a forma o trecere obligatorie. – Fr. balustrade.

BALUSTRA s.f. Panou vertical de înălțime mică sau construcție formată din mai mulți baluștri uniți printr-o bară de sprijin, așezată la marginea unor construcții (balcon, terasă etc.). [< fr. balustrade].

BALUSTRA s. f. îngrăditură verticală scundă din mai mulți baluștri uniți printr-o bară de sprijin, pe marginea unor construcții. (< fr. balustrade)

BALUSTRADĂ ~e f. Element de construcție în formă de îngrăditură joasă, destinat să mărginească ceva (un balcon, o terasă etc.); parapet; parmaclâc. ~ la o scară. [G.-D. balustradei] /<fr. balustrade

balustradă f. șir de zăbrele împreunate cu o tăbliță.

*balustrádă, f. pl. e (fr. balustrade, d. it. balaustrata). Arh. Șir de baluștri care mărginesc o scară, o terasă saŭ o fereastră ca să te ferească de cădere (rezemătoare, trapazan). V. parcan, pălimar 3, calindru.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

balustra s. f., g.-d. art. balustradei; pl. balustrade

balustra s. f., g.-d. art. balustradei; pl. balustrade

balustra s. f., g.-d. art. balustradei; pl. balustrade

balustradă, pl. balustrade

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BALUSTRA s. parapet, parmaclâc, pălimar, rampă, rezemătoare, mână curentă, (rar) reazem, (Transilv. și Munt.) plimbă, (Transilv.) strajă, (înv.) parmac. (~ la o scară.)

BALUSTRA s. parapet, parmaclîc, pălimar, rampă, rezemătoare, mînă curentă, (rar) reazem, (Transilv. și Munt.) plimbă, (Transilv.) strajă, (înv.) parmac. (~ la o scară.)

Intrare: balustradă
balustradă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • balustra
  • balustrada
plural
  • balustrade
  • balustradele
genitiv-dativ singular
  • balustrade
  • balustradei
plural
  • balustrade
  • balustradelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

balustra, balustradesubstantiv feminin

  • 1. Element de construcție folosit pentru a mărgini o scară, un balcon etc.; mână curentă. DEX '09 DEXI CADE DEX '98 DLRM MDN '00 NODEX
    • format_quote Se răzămă cu celălalt braț săpat în marmură vie de balustrada cafenie a cerdacului. HOGAȘ, M. N. 15. DLRLC
    • diferențiere Construcție formată dintr-un șir de baluștri uniți la partea de sus printr-o lisă, constituind o rezemătoare (la o scară, la un balcon, la o galerie) sau o împrejmuire ornamentală (la o clădire), pentru a împiedica accesul într-un anumit loc sau pentru a forma o trecere obligatorie. MDA2 DLRLC DLRM DN
    • 1.1. Apărătoare dispusă la marginea unei punți de navă, a unei pasarele etc. pentru siguranța călătorilor. DEX '09 MDA2 DEXI DEX '98
etimologie:
  • limba franceză balustrade DEX '09 MDA2 DEXI CADE DEX '98 DLRM DN MDN '00 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

imagine pentru acest cuvânt

click pe imagini pentru detalii