BANCHET, banchete, s. n. Masă festivă dată în cinstea unei persoane sau a unui eveniment; festin. – Din fr. banquet.

banchet¹ sn [At: ALECSANDRI, P. 227 / Pl: ~e, (înv) ~uri / E: it banchetto, fr bancquet] 1 Masă festivă, bogată, la care se sărbătorește o persoană sau un eveniment Si: ospăț, (liv) agapă, festin, (reg) praznic, prăznuire. 2 (Fig; îs) -ul vieții (sau al lumii) Plăcerile vieții.

banchét¹ s.n. 1 Masă festivă, dată în cinstea unei persoane sau cu prilejul unui eveniment deosebit; festin. 2 Fig. Banchetul vieții (sau lumii) = plăcerile vieții. • pl. -e, (înv.) -uri. /<fr. banquet, germ. Bankett.

*BANCHET (pl. -ete, -eturi) sn. Ospăț, masă mare, ziafet: ce de mai veselii! ce ~uri! (ALECS.) [fr. banquet].

BANCHET, banchete, s. n. Masă festivă, la care se sărbătorește o persoană sau un eveniment; festin. – Din fr. banquet.

BANCHET, banchete, s. n. Masă cu caracter festiv pentru a sărbători o persoană sau un eveniment; ospăț. Prînzul și cina au fost adevărate banchete. IBRĂILEANU, A. 148. – Pl, și: (învechit) bancheturi (ALECSANDRI, P. I 227).

BANCHET, banchete, s. n. Masă cu caracter festiv la care se sărbătorește o persoană sau un eveniment. – Fr. banquet.

BANCHET s.n. Ospăț, masă mare festivă (dată în cinstea unei persoane sau a unui eveniment). [Pl. -te, -turi. / < fr. banquet, it. banchetto].

BANCHET s. n. masă festivă în cinstea unei persoane, a unui eveniment. (< fr. banquet, it. banchetto)

BANCHET ~e n. Masă solemnă fastuoasă, care reunește mai multe persoane, invitate cu ocazia unui eveniment. A da un ~. /<fr. banquet

banchet n. ospăț strălucit, masă mare.

*banchét n., pl. e și urĭ (fr. banquet, d. it. banchetto, carev ine d. banco, bancă). Ospăț, mare prînz orĭ mare cină: un banchet politic. V. benchet, ziafet.

benchet n. ospăț de petrecere cu băutură și joc: la benchete bravii nu se mai adună BOL. [Formă populară trasă din it. BANCHETTO].

banchet s. n., pl. banchete

banchet s. n., pl. banchete

banchet s. n., pl. banchete

banchet (banchete), s. n. – Masă festivă, festin. – Var. (Mold.) benchet. It. banchetto, fr. banquet (sec. XVIII). Var. se explică în DAR (urmat de Scriban) pe baza rut. benket, care ar putea fi, dimpotrivă, un der. rom. Acesta din urmă pare a se datora unei pronunțări vechi *bănchet, cu asimilarea vocalei atone. – Der. benchetui, vb. (a chefui).

BANCHET s. masă, ospăț, praznic, prăznuire, prânz, (livr.) festin, (rar) ospeție, (pop.) prânzare. (A dat un ~ în cinstea oaspeților.)

BANCHET s. masă, ospăț, praznic, prăznuire, prînz, (livr.) festin, (rar) ospeție, (pop.) prînzare. (A dat un ~ în cinstea oaspeților.) erată