BANIȚĂ, banițe, s. f. Veche unitate de măsură de capacitate pentru cereale, a cărei valoare a variat (în provinciile românești) în jurul a 21-34 l; dublă (1) ♦ Vas special (făcut din doage) care are această capacitate. – Din bg. banica.

baniță sf [At: I. IONESCU, C. 163/11 / Pl: ~țe, (rar) -ți / E: bg баника] 1 Unitate de măsură pentru cereale, a cărei valoare a variat (în provinciile românești) între 21-34 l Si: dublu-decalitru, (pop) dublă, măsură, (reg) dimirlie, ferdelă, sinică. 2 Conținutul unei banițe (2). 3 Unitatea de măsură împreună cu conținutul. 4 Vas special (din doage) care are capacitatea unei banițe (1). 5 Conținutul unei banițe (3). 6 Vasul împreună cu conținutul. 7 (Pfm; îe) A avea capul cât ~ța A avea un cap mare. 8 (Îae) A avea dureri de cap. 9 (Fig; îae) A fi mahmur (după o petrecere). 10 (Reg; îe) A da ~ța și a scoate cu ciurul (sau cu lingura) A da mulți bani împrumut și a-i primi foarte greu înapoi. 11 (Reg; îe) ~ța cu care dai, cu aceea primești După faptă și răsplată.

bániță s.f. 1 (în trecut) Unitate de măsură de capacitate pentru cereale, a cărei valoare a variat (în provinciile românești) între 21 și 34 l. 2 Vas special (din doage) cu această capacitate; conținutul unui asemenea vas. ◇ Expr. A avea capul cît banița sau a avea capul baniță = a) a avea dureri de cap; b) a fi mahmur (după o petrecere). (reg.) A da cu banița și a scoate cu ciurul (sau cu lingura) = a da mulți bani împrumut și a-i primi foarte greu înapoi. • pl. -e. /<bg. банита.

BANIȚĂ (pl. -ițe) sf. Veche măsură de capacitate pentru cereale, făină, mălaiu, etc. (– 20 oca), astăzi înlocuită în mare parte prin dublul-decalitru (🖼 349); pr. ext. vasul de această capacitate: se trăgeau în judecată pentru o ~ de mălaiu (VLAH.) fig.: cît o ~ (sau cît banița), grozav de mare; proverb: îi dai cu banița și-ți dă cu ciurul, despre aceia cari te răsplătesc rău pentru binele ce le-ai făcut; – banița cu care dai, cu aceea primești (ZNN.), după cum vei face, așa ți se va răsplăti [vsl. *banica].

BANIȚĂ, banițe, s. f. Unitate de măsură de capacitate pentru cereale, a cărei valoare a variat (în provinciile românești) în jurul a 21-34 l; dublă (1). ♦ Vas special (făcut din doage) care are această capacitate. – Din bg. banica.

BANIȚĂ, banițe, s. f. Vas făcut de obicei din doage și servind ca măsură de capacitate) mai ales pentru cereale. Banița cuprinde aproximativ 20 de litri. ◊ (Adesea ca termen de comparație pentru un cap mare) Numai uitîndu-se cineva la capul lui [al leului] cel cît banița și la coama aia... zbîrlită, ar fi înghețat de frică. ISPIRESCU, L. 17. ♦ Conținutul unui asemenea vas. Le-a dat cîte o baniță [de grîne]... și i-a trecut cu cîte două la condică. PAS, L. I 21. Aveam la dispoziția noastră o baniță de făină de păpușoi, un căuș de fasole și o traistă de nuci. VLAHUȚĂ, O. A. II 86.

BANIȚĂ, banițe, s. f. Unitate de măsură de capacitate, pentru cereale, egală cu circa douăzeci de ocale. ♦ Vas special (făcut din doage) care are această capacitate. ♦ Conținutul unui asemenea vas. – Comp. bg. banica.

BANIȚĂ ~e f. 1) înv. Unitate de măsură cu capacitatea între 20 și 30 l, folosită la măsurarea cerealelor; dimerlie. 2) Vas din doage, având o asemenea capacitate. * Cu ~a foarte mult. [G.-D. baniței] /<bulg. banica

baniță f. măsură veche de capacitate pentru lucruri uscate: făină, grâu, orz, etc. (40 oca sau 67¹93). [Rut. BANIȚÁ, cadă, de unde vas pântecos în formă de cadă].

bániță f., pl. e și bănițĭ (bg. banica, sîrb. banjica, lighean, d. banja, baĭe). O veche măsură de capacitate p. sólide (numită și demerlie și stamboală). V. chilă, decalitru.

baniță s. f., g.-d. art. baniței; pl. banițe

baniță s. f., g.-d. art. baniței; pl. banițe

baniță s. f., g.-d. art. baniței; pl. banițe

baniță, -țe.

BANIȚĂ s. dublu-decalitru, (pop.) dublă, (reg.) mierță, (Mold. și Bucov.) dimerlie, (Transilv. și Olt.) ferdelă, (prin Ban.) măsură, (prin Olt.) sinice, (Mold. și Bucov.) stamboală.

BANIȚĂ s. dublu-decalitru, (pop.) dublă, (reg.) mierță, (Mold. și Bucov.) dimerlie, (Transilv. și Olt.) ferdelă, (prin Ban.) măsură, (prin Olt.) sinice, (Mold. și Bucov.) stamboală. (~ pentru cereale.)

baniță (banițe), s. f. – Unitate veche de măsură de capacitate pentru cereale, de valoare diferită după epoci și regiuni, dar în general egală cu 20 ocale (adică 0,215 hl în Mold., 0,339 hl în Munt.). De la introducerea sistemului metric, se numește de obicei astfel măsura de 20 litri, pentru cereale. Sl. banja „baie, vas rotund”, cu dim. banica, de unde bg. banica „vas, vapor” (Cihac; DAR). Semantismul rom., care nu apare în sl., se explică prin forma curentă a vasului care servește ca măsură.