bazin sn [At: DA / Pl: ~e / E: fr bassin] 1 Rezervor deschis (de mari dimensiuni), construit din metal, piatră, ciment etc. 2 Rezervor de apă amenajat pentru înot sau sporturi nautice. 3 (Șîs ~ hidrografic) Regiune din care un râu, un fluviu, un lac sau o mare își adună apele. 4 Regiune delimitată de albiile tuturor afluenților unui râu sau fluviu. 5 (Îs) ~ portuar Parte a unui port special amenajată pentru staționarea vaselor (în vederea încărcării sau descărcării lor). 6 Regiune geografică bogată în zăcăminte. 7 (Atm) Cavitate aflată în partea inferioară a abdomenului și constituită din oasele iliace Si: pelvis.

bazin s.n. 1 Rezervor deschis (de mari dimensiuni), construit din piatră, ciment etc., alimentat dintr-o apă curgătoare, fîntînă, conductă etc., care are diverse utilizări. Bazin de decantare. 2 (sport; și bazin de înot) Construcție specială pentru practicarea înotului, a unor jocuri sportive, pentru sărituri de pe trambulină etc. 3 (mar.; și bazin portuar) Parte a unui port, special amenajat, unde staționează navele. 4 (geogr.; și bazin hidrografic) Regiune limitată de cumpăna apelor, din care un rîu, un fluviu, un lac etc. își colectează apele. 5 (geogr.; și bazin oceanic) Regiune foarte întinsă a scoarței terestre, mai coborîtă față de continente, acoperită cu mase importante de ape. Bazinul Oceanului Atlantic. 6 (geogr.) Regiune în care s-au acumulat anumite depozite sedimentare, bogate în zăcăminte. Bazin carbonifer. 7 (anat.) Regiune a scheletului osos situată în partea inferioară a trunchiului, cu aspectul unei cavități delimitate de o centură osoasă (sacrumul și coccisul posterior, continuate, bilateral, de oasele iliace, unite anterior prin simfiza pubiană); pelvis. • pl. -e. /<fr. bassin.

BAZIN, bazine și bazinuri, s. n. 1. Rezervor de apă construit din piatră, din ciment etc. și alimentat dintr-o fîntînă, dintr-o apă curgătoare, dintr-o conductă sau din colectări de ploaie; are diverse întrebuințări: ca ornament în parcuri (v. havuz), ca scăldătoare (v. piscină, ștrand), ca auxiliar în prelucrarea unor materiale care au nevoie, un timp mai îndelungat, de umiditate, ca rezervă de apă pentru irigații etc. În lupta contra secetei la noi, nu trebuie să subestimăm... crearea bazinurilor de retenție de-a lungul rîurilor, pentru ca apa în timpul revărsărilor să nu fie element de distrugere, ci de fertilizare pentru culturi. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 113, 11/3. Cu o velință, în grădină, pe marginea bazinului... s-ar fi simțit ca într-un zăvoi fermecat. PAS, L. 1 96. ◊ (Mar.) Partea mai mult sau mai puțin închisă a unui port, unde staționează vasele. Bazinul docurilor. 2. Ținut udat de un rîu sau de un fluviu și de toți afluenții acestuia. Bazinul Mureșului. 2. Regiune geografică bogată în zăcăminte de minereuri, în special de cărbuni. Va trebui să începem deschiderea de noi bazine carbonifere și de mine noi în actualele bazine, în vederea asigurării dezvoltării producției de cărbuni. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 665. 4. (Anat.) Cavitate formată de cele două oase iliace. – Variantă: basin s. n.

BAZIN, bazine, s. n. 1. Rezervor de apă construit din piatră, din ciment etc., avînd diferite întrebuințări. ♦ Parte a unui port unde staționează vasele. 2. Ținut udat de un rîu sau de un fluviu, împreună cu toți afluenții săi. 3. Regiune geografică bogată în zăcăminte de minereuri, în special de cărbuni. 4. Cavitate formată din cele două oase iliace. – Fr. bassin.

BAZIN s.n. 1. Rezervor mare de apă, alimentat de obicei de la o sursă. ♦ (Mar.) Parte a unui port amenajată special pentru staționarea navelor. 2. Regiune de unde își adună afluenții un rîu sau un fluviu. 3. Regiune în care se găsesc zăcăminte de minereuri. 4. Cavitate cuprinsă între oasele iliace; pelvis. [Pl. -ne, -nuri, var. basin s.n. / < fr. bassin].

BAZIN s. n. 1. rezervor mare de apă, alimentat de la o sursă. 2. suprafață de apă în incinta unui port pentru staționarea navelor. 3. regiune de unde un curs de apă își adună afluenții. 4. regiune cu zăcăminte de minereuri. 5. vas din metal, piatră sau ceramică, conic ori în formă de calotă sferică. ◊ element de arhitectură constând dintr-o cavitate prismatică sau cilindrică, destinată să conțină apă. 6. parte inferioară a cavității abdominale, între oasele iliace; pelvis. (< fr. bassin)

BAZIN ~e n. 1) Rezervor mare deschis, construit special pentru colectarea unui lichid, în special a apei, destinat unor operații tehnice sau practicării înotului. 2) Regiune din care își colectează afluenții un râu sau un fluviu. ~ul Dunării. 3) Regiune bogată în zăcăminte naturale. ~ carbonifer. 4) mar.: ~ portuar parte a unui port amenajată special pentru staționarea navelor. 5) anat. Parte a scheletului omenesc situată la baza trunchiului formată din oasele iliace; pelvis. /<fr. bassin

*bazín V. basin.

basen^[1] sn vz bazin

basin^[1] sn vz bazin

⦿BASEN – BASIN.

*BASIN (pl. -inuri) sn. 1 Rezervoriu mare de apă într’o grădină sau într’un parc, havuz (🖼 395) ¶ 2 Rezervoriu mare de apă pentru scăldat (🖼 396) ¶ 3 🌍 ~ul unui fluviu, unui rău, teritoriul udat de un fluviu, de un rîu și de afluenții săi: ~ul Dunării; ~ul Siretului ¶ 4 🌍 ~ul unei mări, toate țările ale căror ape se varsă în această mare: ~ul Mediteranei ¶ 5 Locul închis de la un port de mare unde se adăpostesc corăbiile în timp de furtună (🖼 397) ¶ 6 🫀 Cavitatea osoasă așezată între trunchiu și extremitățile inferioare (🖼 398) [fr.].

BASIN s. n. v. bazin.

BASIN s.n. v. bazin.

basin n. 1. rezervoriu intr’o grădină; 2. Geogr. spațiu de pământ, șes mare, înconjurat de munți sau de dealuri, prin care curge un fluviu de la izvor până la gura sa: basinul Oltului; 3. Anat. brâul de oase ce formează partea inferioară a trunchiului la om.

*basín n., pl. urĭ și e (fr. bassin, d. celticu bac, cavitate). Rezervoriŭ de apă într’o grădină saŭ aĭurea. Piscină de scăldat. Într’un port, partea în care staŭ corăbiile. Basinu unuĭ fluviŭ, toată întinderea ale căreĭ ape se varsă în el. Anat. Partea corpului uman cu care se termină trunchĭu (între pept și picĭoare). Fals. bazin. V. ștrand, havuz.

bazin s. n., pl. bazine

bazin s. n., pl. bazine

bazin s. n., pl. bazine

bazin, pl. bazine

basin, -nuri.

BAZIN s. 1. rezervor. (~ pentru lichide.) 2. (înv. și pop.) scăldătoare. (~ de înot.) 3. (GEOGR.) vale. (~ul Dunării.) 4. (GEOL.) bazin magmatic = focar magmatic. 5. (ANAT.) pelvis, (pop.) prag, (înv.) lighean.

BAZIN s. 1. rezervor. (~ pentru lichide.) 2. (înv. și pop.) scăldătoare. (~ de înot.) 3. (GEOGR.) vale. (~ Dunării.) 4. (ANAT.) pelvis, (pop.) prag, (înv.) lighean.

bazin (bazine), s. n. – 1. Rezervor deschis, de mari dimensiuni. – 2. Pelvis. – 3. Regiune din care un rîu, fluviu etc. își adună apele. – Var. basin. Fr. bassin. Ortografia basin nu este fonetică. În rom. pare că s-a pronunțat totdeauna cu z, poate prin falsă asociere cu bază.

bazin de sedimentare, (engl.= sedimentary basin) arie depresionară a scoaței terestre delimitată de zone mai ridicate, in care se pot acumula sedimente. B.s. poate fi situat într-o reg. continentală (b. lacustru) sau in dom marin-oceanic

con de bazin, (engl. = basin fan) → low stand systems tract.

energie de bazin, (engl.= basin energy) (sedim.), starea de agitație a unui mediu acvatic determinat de frecvența și intensitatea cu care valurile și curenții controlează procesele de transport și acu-mulare a sedimentelor în acel mediu. În lagune și mări adânci e.b. este considerată scăzută, iar în zonele litorale și pe șelful intern, ridicată.

MARELE BAZIN (GREAT BASIN [greit beisn]), podiș în V S.U.A., între pod. Columbiei (la N), M-ții Cascadelor și Sierra Nevada (la V), M-ții Stâncoși (la E) și pod. Colorado (la S); 489,5 mii km². Alt. medie: 1.300 m (la N) și 350 m (la S). Regiune deșertică cu precipitații sub 250 mm anual, străbătută de culmi muntoase cu depr. și lacuri sărate (Marele Lac Sărat). Zăcăminte de metale neferoase și potasiu. Cele mai ridicate temperaturi din emisfera occidentală (56,7°C în Valea Morții). Explorat în 1843-1845 de J.C. Frémont. Parc Național (307 km²), inaugurat în 1986 (în statul Nevada), cu lacuri, peșteri, pajiști etc.