opțiuni
  • info

13 definiții pentru bețivan (persoană)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BEȚIVAN, -Ă, bețivani, -e, adj., s. m. și f. Augmentativ al lui bețiv. – Bețiv + suf. -an.

bețivan, ~ă [At: N. XENOPOL, ap. TDRG / V: (îvr) ~vlan, ~vler, ~voi, ~voaie / Pl: ~i, ~e / E: bețiv + -an] 1-2 smf, a Bețiv (1-2). 3-4 smf Bețiv (1) mare. corectat(ă)

bețivan, -ă adj., s.m., s.f. (pop.; fam., deprec.) Aug. al lui bețiv. • pl. -i, -e. /bețiv + -an.

BEȚIVAN sm. augm. BEȚIV. Bețiv mare.

BEȚIVAN, -Ă, bețivani, -e, adj., s. m. și f. Augmentativ al lui bețiv. – Bețiv + suf. -an.

BEȚIVAN, -Ă, bețivani, -e, s. m. și f. Augmentativ al lui bețiv. Nerușinaților! vă mustrau ai voștii, scoși din curți de ocările bețivanei. PAS, Z. I 55. Ar fi putut... să-l trimeată la circiumă, cu toți bețivanii tineri și bătrîni după el. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 1S6.

BEȚIVAN, -Ă, bețivani, -e, adj., s. m. și f. Augmentativ al lui bețiv.

BEȚIVAN ~i m. peior. v. BEȚIV. /bețiv + suf. ~an

bețivan a. și m. bețiv mare, bețiv împărătesc.

bețiván, -că s. Fam. Mare bețiv.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

bețivan adj. m., s. m., pl. bețivani; adj. f., s. f. bețivană, pl. bețivane

bețivan adj. m., s. m., pl. bețivani; adj. f., s. f. bețivană, pl. bețivane

bețivan adj. m., s. m., pl. bețivani; f. sg. bețivană, pl. bețivane

Intrare: bețivan (persoană)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bețivan
  • bețivanul
  • bețivanu‑
plural
  • bețivani
  • bețivanii
genitiv-dativ singular
  • bețivan
  • bețivanului
plural
  • bețivani
  • bețivanilor
vocativ singular
  • bețivanule
  • bețivane
plural
  • bețivanilor
bețivoi2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M78)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bețivoi
  • bețivoiul
plural
  • bețivoi
  • bețivoii
genitiv-dativ singular
  • bețivoi
  • bețivoiului
plural
  • bețivoi
  • bețivoilor
vocativ singular —
plural —
bețivler2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bețivler
  • bețivlerul
plural
  • bețivleri
  • bețivlerii
genitiv-dativ singular
  • bețivler
  • bețivlerului
plural
  • bețivleri
  • bețivlerilor
vocativ singular —
plural —
bețivlan2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bețivlan
  • bețivlanul
plural
  • bețivlani
  • bețivlanii
genitiv-dativ singular
  • bețivlan
  • bețivlanului
plural
  • bețivlani
  • bețivlanilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bețivan, bețivanisubstantiv masculin
bețivană, bețivanesubstantiv feminin
bețivan, bețivanăadjectiv

  • 1. Augmentativ al lui bețiv. DEX '09 MDA2 DEXI CADE DEX '98 DLRLC DLRM
    • format_quote Nerușinaților! vă mustrau ai voștii, scoși din curți de ocările bețivanei. PAS, Z. I 55. DLRLC
    • format_quote Ar fi putut... să-l trimeată la cîrciumă, cu toți bețivanii tineri și bătrîni după el. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 1S6. DLRLC
  • 2. peiorativ Bețiv. NODEX
    sinonime: bețiv
etimologie:
  • Bețiv + -an. DEX '09 MDA2 DEXI DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.