18 definiții pentru behăi

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BEHĂI, behăi, vb. IV. Intranz. (Despre capre și oi; la pers. 3) A scoate strigătul caracteristic speciei; a mehăi. ♦ Tranz. și intranz. Fig. (Despre oameni) A cânta urât, nearmonios. – Bee(h) + suf. -ăi.

BEHĂI, behăi, vb. IV. Intranz. (Despre capre și oi; la pers. 3) A scoate strigătul caracteristic speciei; a mehăi. ♦ Tranz. și intranz. Fig. (Despre oameni) A cânta urât, nearmonios. – Bee(h) + suf. -ăi.

behăi [At: H III, 108 / V: behehăi, (nob) becăcăi / Pzi: behăi, (rar) -esc / E: fo] 1 vi (D. capre și oi) A scoate strigătul caracteristic speciei Si: a mehăi, (îvp) a zbiera. 2 vit (D. oameni, fig) A cânta urât, nearmonios.

behăi vb. IV. intr. (despre oi și capre) A scoate strigătul caracteristic speciei. ♦ Fig. (despre oameni) A cînta urît. ♦ A plînge zgomotos. • prez.ind. behăi, -iesc. /bee(h) + -ăi.

BEHĂI, BEHĂHĂI (-ăesc, -ăiu) vb. intr. A sbiera (vorb. de oi sau de capre): cîrlănașul behăia pe lîngă casă (VOR.); o capră neagră behăia și se da pe lîngă boi (VLAH.) [behehe].

BEHĂI, pers. 3 behăie, vb. IV. Intranz. (Despre capre și oi) A scoate strigătul caracteristic «behehe». Zile de-a rîndul au behăit jalnic turmele scoase din țarcuri și mînate spre vale. DUMITRIU, N. 199. O oaie mărginașă se opri... behăi și o luă la goană spre cîrdul străin. PREDA, Î. 144. [Iedul] behăia așa de jalnic, că-ți era mai mare mila de el. SADOVEANU, O. VI 103. O capră neagră... behăia și se da pe lîngă boi. VLAHUȚĂ, CL. 115. ◊ Tranz. Fig. (Peiorativ, despre oameni) A cînta urît, cu glas nearmonios, strident sau tărăgănat. Lăutarul a mai behăit fără curaj cîteva tangouri aduse de la oraș. SADOVEANU, M. C. 190.

BEHĂI, behăi, vb. IV. Intranz. (Despre capre și oi; la pers. 3) A scoate strigătul caracteristic speciei. ♦ Tranz. și intranz. Fig. (Despre oameni) A cînta urît, nearmonios. – Din behe[he].

A BEHĂI behăie intranz. 1) (despre oi și capre) A scoate strigăte caracteristice speciei; a face „behe(he)”; a zbiera. 2) fig. fam. (despre persoane) A cânta urât. /Onomat.

behăì v. Mold. a striga ca oile.

béhăi și -ĭésc v. intr. (imit.) Se zice despre strigătu oilor. V. mehăĭ.

becăcăi v vz behăi

beci3 v vz behăi

behehăi v vz behăi

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!behăi (a ~) vb., ind. prez. 3 behăiește/behăie, imperf. 3 pl. behăiau; conj. prez. 3 să behăiască/să behăie corectat(ă)

behăi (a ~) vb., ind. prez. 3 behăie, imperf. 3 sg. behăia; conj. prez. 3 să behăie

behăi vb., ind. și conj. prez. 3 sg. și pl. behăie, imperf. 3 sg. behăia

behăesc, -hăe 3, -hăiam 1 imp.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BEHĂI vb. (prin Transilv.) a bălăi. (Oaia ~.)

BEHĂI vb. (prin Transilv.) a bălăi. (Oaia ~.)

Intrare: behăi
verb (VT408)
Surse flexiune: DOOM 3
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • behăi
  • behăire
  • behăit
  • behăitu‑
  • behăind
  • behăindu‑
singular plural
  • behăiește
  • behăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • behăiesc
(să)
  • behăiesc
  • behăiam
  • behăii
  • behăisem
a II-a (tu)
  • behăiești
(să)
  • behăiești
  • behăiai
  • behăiși
  • behăiseși
a III-a (el, ea)
  • behăiește
(să)
  • behăiască
  • behăia
  • behăi
  • behăise
plural I (noi)
  • behăim
(să)
  • behăim
  • behăiam
  • behăirăm
  • behăiserăm
  • behăisem
a II-a (voi)
  • behăiți
(să)
  • behăiți
  • behăiați
  • behăirăți
  • behăiserăți
  • behăiseți
a III-a (ei, ele)
  • behăiesc
(să)
  • behăiască
  • behăiau
  • behăi
  • behăiseră
verb (VT343)
Surse flexiune: DOOM 3
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • behăi
  • behăire
  • behăit
  • behăitu‑
  • behăind
  • behăindu‑
singular plural
  • behăie
  • behăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • behăi
(să)
  • behăi
  • behăiam
  • behăii
  • behăisem
a II-a (tu)
  • behăi
(să)
  • behăi
  • behăiai
  • behăiși
  • behăiseși
a III-a (el, ea)
  • behăie
(să)
  • behăie
  • behăia
  • behăi
  • behăise
plural I (noi)
  • behăim
(să)
  • behăim
  • behăiam
  • behăirăm
  • behăiserăm
  • behăisem
a II-a (voi)
  • behăiți
(să)
  • behăiți
  • behăiați
  • behăirăți
  • behăiserăți
  • behăiseți
a III-a (ei, ele)
  • behăie
(să)
  • behăie
  • behăiau
  • behăi
  • behăiseră
verb (VT343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • becăcăi
  • becăcăire
  • becăcăit
  • becăcăitu‑
  • becăcăind
  • becăcăindu‑
singular plural
  • becăcăie
  • becăcăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • becăcăi
(să)
  • becăcăi
  • becăcăiam
  • becăcăii
  • becăcăisem
a II-a (tu)
  • becăcăi
(să)
  • becăcăi
  • becăcăiai
  • becăcăiși
  • becăcăiseși
a III-a (el, ea)
  • becăcăie
(să)
  • becăcăie
  • becăcăia
  • becăcăi
  • becăcăise
plural I (noi)
  • becăcăim
(să)
  • becăcăim
  • becăcăiam
  • becăcăirăm
  • becăcăiserăm
  • becăcăisem
a II-a (voi)
  • becăcăiți
(să)
  • becăcăiți
  • becăcăiați
  • becăcăirăți
  • becăcăiserăți
  • becăcăiseți
a III-a (ei, ele)
  • becăcăie
(să)
  • becăcăie
  • becăcăiau
  • becăcăi
  • becăcăiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • becăcăi
  • becăcăire
  • becăcăit
  • becăcăitu‑
  • becăcăind
  • becăcăindu‑
singular plural
  • becăcăiește
  • becăcăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • becăcăiesc
(să)
  • becăcăiesc
  • becăcăiam
  • becăcăii
  • becăcăisem
a II-a (tu)
  • becăcăiești
(să)
  • becăcăiești
  • becăcăiai
  • becăcăiși
  • becăcăiseși
a III-a (el, ea)
  • becăcăiește
(să)
  • becăcăiască
  • becăcăia
  • becăcăi
  • becăcăise
plural I (noi)
  • becăcăim
(să)
  • becăcăim
  • becăcăiam
  • becăcăirăm
  • becăcăiserăm
  • becăcăisem
a II-a (voi)
  • becăcăiți
(să)
  • becăcăiți
  • becăcăiați
  • becăcăirăți
  • becăcăiserăți
  • becăcăiseți
a III-a (ei, ele)
  • becăcăiesc
(să)
  • becăcăiască
  • becăcăiau
  • becăcăi
  • becăcăiseră
verb (VT343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • behehăi
  • behehăire
  • behehăit
  • behehăitu‑
  • behehăind
  • behehăindu‑
singular plural
  • behehăie
  • behehăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • behehăi
(să)
  • behehăi
  • behehăiam
  • behehăii
  • behehăisem
a II-a (tu)
  • behehăi
(să)
  • behehăi
  • behehăiai
  • behehăiși
  • behehăiseși
a III-a (el, ea)
  • behehăie
(să)
  • behehăie
  • behehăia
  • behehăi
  • behehăise
plural I (noi)
  • behehăim
(să)
  • behehăim
  • behehăiam
  • behehăirăm
  • behehăiserăm
  • behehăisem
a II-a (voi)
  • behehăiți
(să)
  • behehăiți
  • behehăiați
  • behehăirăți
  • behehăiserăți
  • behehăiseți
a III-a (ei, ele)
  • behehăie
(să)
  • behehăie
  • behehăiau
  • behehăi
  • behehăiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • behehăi
  • behehăire
  • behehăit
  • behehăitu‑
  • behehăind
  • behehăindu‑
singular plural
  • behehăiește
  • behehăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • behehăiesc
(să)
  • behehăiesc
  • behehăiam
  • behehăii
  • behehăisem
a II-a (tu)
  • behehăiești
(să)
  • behehăiești
  • behehăiai
  • behehăiși
  • behehăiseși
a III-a (el, ea)
  • behehăiește
(să)
  • behehăiască
  • behehăia
  • behehăi
  • behehăise
plural I (noi)
  • behehăim
(să)
  • behehăim
  • behehăiam
  • behehăirăm
  • behehăiserăm
  • behehăisem
a II-a (voi)
  • behehăiți
(să)
  • behehăiți
  • behehăiați
  • behehăirăți
  • behehăiserăți
  • behehăiseți
a III-a (ei, ele)
  • behehăiesc
(să)
  • behehăiască
  • behehăiau
  • behehăi
  • behehăiseră
verb (V406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • beci
  • becire
  • becit
  • becitu‑
  • becind
  • becindu‑
singular plural
  • becește
  • beciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • becesc
(să)
  • becesc
  • beceam
  • becii
  • becisem
a II-a (tu)
  • becești
(să)
  • becești
  • beceai
  • beciși
  • beciseși
a III-a (el, ea)
  • becește
(să)
  • becească
  • becea
  • beci
  • becise
plural I (noi)
  • becim
(să)
  • becim
  • beceam
  • becirăm
  • beciserăm
  • becisem
a II-a (voi)
  • beciți
(să)
  • beciți
  • beceați
  • becirăți
  • beciserăți
  • beciseți
a III-a (ei, ele)
  • becesc
(să)
  • becească
  • beceau
  • beci
  • beciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

behăi, behăiesc / behăi, behăiverb

  • 1. unipersonal (Despre capre și oi) A scoate strigătul caracteristic speciei. DEX '09 MDA2 DEXI CADE DEX '98 DLRLC DLRM NODEX
    • format_quote Zile de-a rîndul au behăit jalnic turmele scoase din țarcuri și mînate spre vale. DUMITRIU, N. 199. DLRLC
    • format_quote O oaie mărginașă se opri... behăi și o luă la goană spre cîrdul străin. PREDA, Î. 144. DLRLC
    • format_quote [Iedul] behăia așa de jalnic, că-ți era mai mare mila de el. SADOVEANU, O. VI 103. DLRLC
    • format_quote O capră neagră... behăia și se da pe lîngă boi. VLAHUȚĂ, CL. 115. DLRLC
    • format_quote Cîrlănașul behăia pe lîngă casă. (VOR.). CADE
    • 1.1. tranzitiv intranzitiv figurat (Despre oameni) A cânta urât, nearmonios. DEX '09 MDA2 DEXI DEX '98 DLRLC DLRM NODEX
      • format_quote Lăutarul a mai behăit fără curaj cîteva tangouri aduse de la oraș. SADOVEANU, M. C. 190. DLRLC
      • 1.1.1. A plânge zgomotos. DEXI
etimologie:
  • Bee(h) + -ăi. DEX '09 DEXI DEX '98
  • onomatopee MDA2 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.