6 definiții pentru bejenări
Explicative DEX
bejenărì v. a lua fuga, a emigra: au bejenărit toți Românii de spaimă OD.
bejănări v vz băjenări
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bejănări vb. IV. v. băjenări.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
†BĂJENĂRI Mold., ❍BEJENĂRI, BEJĂNĂRI (-ăresc) vb. intr. A fugi departe, a pribegi cu tot avutul prin alte locuri, ca să scape de urgia năvălirilor dușmane: au băjenărit toți Rumânii de spaimă (ODOB.); din cei ce bejănăreau atunci prin Bucovina, s’au și descoperit mulți fugari de samă cari se ascundeau pe la noi (GRIG.) [băjenar].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
bejenărésc (est) și bă- (vest.) v. intr. (d. bejenar). Mă aflu în bejenie. Vechĭ și refl.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Regionalisme / arhaisme
BEJENĂRI vb. (Mold.) A pribegi, a fugi din fața năvălirilor dușmane. Tătarii au mas … prin casele cele pustii, fiind oamenii bejenăriți prin mănăstiri. PSEUDO-AMIRAS, s. v. băjenărit. Etimologie: bejenar + suf. -i. Vezi și bejenar, bejeni, bejenie, bejenire, bejenit. Cf. bejeni. verb
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de dante
- acțiuni
| verb (V401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||