opțiuni
  • info

19 definiții pentru belfer

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BELFER, belferi, s. m. (Fam.) 1. Învățător; profesor. 2. Om care se lăfăie[1] în lux și bogăție. – Din idiș. Belfer (= germ. Beihelfer). corectat(ă)

  1. în original lăfăiește — raduborza

belfer sm [At: GAL AN, Z. R. 246 / V: ~fel / Pl: ~i / E: idiș Belfer (ger Beihelfer)] 1 (Reg) Învățător. 2 (Reg) Profesor. 3 (Fam) Om care trăiește în lux.

belfer s.m. (deprec.) 1 (reg.) Învățător; profesor. 2 (fam.) Om care trăiește în lux. • pl. -i. /<idiș Belfer = germ. Beihelfer.

BELFER sm. familiar Dascăl (termen de dispreț) [evr.-germ. Belfer < germ. Be(i)helfer].

BELFER, belferi, s. m. (Reg., fam. sau depr.) 1. Învățător; profesor. 2. Om care se lăfăiește în lux și bogăție. – Din idiș Belfer (= germ. Beihelfer).

BELFER, belferi, s. m. (Mai ales în Mold., familiar sau depreciativ) învățător (de copii mici); dascăl, dăscălaș, profesoraș. Un belfer bătrîn de la gimnaziul din Fălticeni... silit de niscai treburi să bată-n miezul iernii diurnul Pașcanilor... a tocmit o sanie țărănească. GALAN, Z. R. 258. Bătrînii se întorceau pe ulița cealaltă, a Economului. Se întîlneau cu grămezi de băiețași slăbuți și zdrențăroși, cu șepci în cap, duși spre școală de belferi cu fețele năcăjite și gînditoare. SADOVEANU, O. IV 26.

BELFER, belferi, s. m. (Reg.; fam. sau depr.) 1. Învățător, dascăl; profesoraș, dăscălaș. 2. Om care se lăfăiește în lux și bogăție; p. ext. termen injurios la adresa cuiva. – Germ. -evr. Belfer (= germ. Beihelfer).

BELFER ~i m. rar 1) Învățător lipsit de valoare; învățătoraș; dăscălaș. 2) Persoană care trăiește în lux și bogăție; om care se lăfăiește în bine. /<idiș Belfer

bèlfer m. fam. pedagog ordinar, dăscălaș. [Termen luat din graiul evreo-german: BELFER = nemț. BEHELFER].

bélfer m. (germ. behelfer, saŭ beihefler, ajutător, pron. de Jidani belfer). Iron. Profesor de școală jidănească. Profesoraș.

belfel sm vz belfer

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

belfer (reg., fam.) s. m., pl. belferi

belfer (fam.) s. m., pl. belferi

belfer s. m., pl. belferi

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BELFER s. v. dascăl, institutor, învățător, profesor.

belfer s. v. DASCĂL. INSTITUTOR. ÎNVĂȚĂTOR. PROFESOR.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

belfer (belferi), s. m. – Profesor. Germ. Beihelfer „asistent”, prin intermediul pronunțării iudaice Belfer (Borcea 178).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

belfer, belferi, (belfăr), s.m. (fam.) Persoană care trăiește în lux. – Din idiș Belfer (= germ. Beihelfer „asistent”) (Scriban, DER, MDA); sensul inițial a fost de „profesor de școală iudaică”.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

belfer, belferi s. m. profesor

Intrare: belfer
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • belfer
  • belferul
  • belferu‑
plural
  • belferi
  • belferii
genitiv-dativ singular
  • belfer
  • belferului
plural
  • belferi
  • belferilor
vocativ singular
  • belferule
  • belfere
plural
  • belferilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • belfel
  • belfelul
plural
  • belfeli
  • belfelii
genitiv-dativ singular
  • belfel
  • belfelului
plural
  • belfeli
  • belfelilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

belfer, belferisubstantiv masculin

familiar
  • 1. Dascăl, dăscălaș, institutor, profesor, profesoraș, învățător. DEX '09 MDA2 DEXI CADE DEX '98 DLRLC DLRM NODEX
    sinonime: dascăl dăscălaș institutor profesor profesoraș învățător
    • format_quote Un belfer bătrîn de la gimnaziul din Fălticeni... silit de niscai treburi să bată-n miezul iernii diurnul Pașcanilor... a tocmit o sanie țărănească. GALAN, Z. R. 258. DLRLC
    • format_quote Bătrînii se întorceau pe ulița cealaltă, a Economului. Se întîlneau cu grămezi de băiețași slăbuți și zdrențăroși, cu șepci în cap, duși spre școală de belferi cu fețele năcăjite și gînditoare. SADOVEANU, O. IV 26. DLRLC
  • 2. Om care se lăfăiește în lux și bogăție. DEX '09 MDA2 DEXI DEX '98 DLRM NODEX
etimologie:
  • Din idiș Belfer (= limba germană Beihelfer). DEX '09 MDA2 DEXI CADE DEX '98 DLRM NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.