9 definiții pentru beligeranță
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BELIGERANȚĂ s. f. Situația în care se află un beligerant; stare de război. – Din fr. belligérance.
BELIGERANȚĂ s. f. Situația în care se află un beligerant; stare de război. – Din fr. belligérance.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de paula
- acțiuni
beligeranță sf [At: DEX2 / E: fr belligerance] Stare de război.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
beligeranță s.f. Stare, calitate de beligerant; stare de război. • /<fr. belligérance.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
BELIGERANȚĂ s.f. Calitate de beligerant; stare de război. [< fr. belligérance].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
BELIGERANȚĂ s. f. calitatea de beligerant; stare de război. (< fr. belligérance)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
BELIGERANȚĂ f. 1) Situație de beligerant. 2) Stare de război. /<fr. belligerance
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
beligeranță s. f., g.-d. art. beligeranței
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
beligeranță s. f., g.-d. art. beligeranței
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
beligeranță s. f., g.-d. art. beligeranței
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
beligeranțăsubstantiv feminin
- 1. Situația în care se află un beligerant; stare de război. DEX '09 MDA2 DEXI DEX '98 DN MDN '00 NODEX
etimologie:
- belligérance DEX '09 MDA2 DEXI DEX '98 DN MDN '00 NODEX
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.