16 definiții pentru bentiță

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BENTIȚĂ, bentițe, s. f. Diminutiv al lui bantă. [Var.: bendiță s. f.] – Bantă + suf. -iță.

bentiță sf [At: ODOBESCU, S. 1.418/ Pl: ~țe / E: banta + -iță] 1-2 (Șhp) Bantă (mică).

bentiță s.f. Dim. al lui bantă; bandeletă. • pl. -e. și bendiță s.f. /bantă + -iță.

BENTIȚĂ (pl. -ițe) sf. 👕 Mică fășie de pînză aplicată în spec. la gîtul, pieptul sau mînecile unei cămăși: costumul de mătasă neagră, cu clinuri și bentițe stacojii (CAR.) [bantă].

BENTIȚĂ, bentițe, s. f. Diminutiv al lui bantă. [Var.: bendiță s. f.] – Bantă + suf. -iță.

BENTIȚĂ, bentițe, s. f. Diminutiv al lui bantă (2). Pieptul însă poartă o podoabă ce a lipsit acum cu totul din portul național; e un fel de semicerc de fir, susținut de bentițe late tot de fir. ODOBESCU, S. I 418. – Variantă: bendiță s. f.

BENTIȚĂ, bentițe, s. f. Diminutiv al lui bantă (2). [Var.: bendiță s. f.]

bentíță v. bendiță.

BENDIȚĂ s. f. v. bentiță.

BENDIȚĂ s. f. v. bentiță.

BENDIȚĂ s. f. v. bentiță.

BENDIȚĂ s. f. v. bentiță.

bendiță sf vz bentiță

bendiță s.f. v. bentiță.

BENDIȚĂ (pl. -ițe) sf. Fășie lungă și îngustă: apar de jur împrejur niște bendițe verticale foarte subțiri (CAR.) [bandă].

bendíță orĭ bentíță f., pl. e. Bandă (fășie) îngustă (la haĭne).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

bentiță s. f., g.-d. art. bentiței; pl. bentițe

bentiță s. f., g.-d. art. bentiței; pl. bentițe

bentiță s. f., g.-d. art. bentiței; pl. bentițe

Intrare: bentiță
bentiță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bentiță
  • bentița
plural
  • bentițe
  • bentițele
genitiv-dativ singular
  • bentițe
  • bentiței
plural
  • bentițe
  • bentițelor
vocativ singular
plural
bendiță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bendiță
  • bendița
plural
  • bendițe
  • bendițele
genitiv-dativ singular
  • bendițe
  • bendiței
plural
  • bendițe
  • bendițelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bentiță, bentițesubstantiv feminin

  • 1. Diminutiv al lui bantă. DEX '09 MDA2 DEXI DEX '98 DLRLC DLRM
    sinonime: bandeletă
    • format_quote Pieptul însă poartă o podoabă ce a lipsit acum cu totul din portul național; e un fel de semicerc de fir, susținut de bentițe late tot de fir. ODOBESCU, S. I 418. DLRLC
    • format_quote Costumul de mătasă neagră, cu clinuri și bentițe stacojii. (CAR.) CADE
    • format_quote Apar de jur împrejur niște bendițe verticale foarte subțiri. (CAR.) CADE
etimologie:
  • Bantă + -iță. DEX '09 MDA2 DEXI DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.