19 definiții pentru berbant
din care- explicative (11)
- morfologice (4)
- relaționale (2)
- etimologice (1)
- argou (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BERBANT, berbanți, s. m. (Înv. și fam.) Bărbat afemeiat, crai. – Din ngr. berbántis.
BERBANT, berbanți, s. m. (Înv. și fam.) Bărbat afemeiat, crai. – Din ngr. berbántis.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de paula
- acțiuni
berbant, ~ă [At: BELDIMAN, ap. TDRG / V: bir~ / Pl: ~nți / E: ngr βερβάντις] (Înv; fam) 1-2 sm, a (Bărbat) afemeiat Si: crai, craidon, ștrengar. 3 a (Fig; rar) Ușuratic.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
berbant s.m. (fam.) Bărbat afemeiat; crai. ♦ Pungaș, derbedeu. • pl. -ți. /<ngr. μπερμπάντης, it. birbante.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
BERBANT, ‼ BIRBANT sm. Om care duce o viață ușuratică, petrecîndu-și vremea alergînd după femei, craidon, desmățat: mi-a făcut curte, ~ul, tot drumul (ALECS.) [ngr. μπιρμπάντις < it.].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
BERBANT, berbanți, s. m. (Familiar) Om ușuratic, neserios, afemeiat. Mi-a făcut curte, berbantul, tot drumul. ALECSANDRI, T. I 310. Știi tu că eu de mult te iubesc și nu cutezam să-ți spui, căci mă temeam să nu fii vreun berbant. FILIMON, C. 102. ◊ (Adjectival) Fig. Fluturi mulți... vin în urma lui un lanț, Toți cu inime ușoare, toți șăgalnici și berbanți. EMINESCU, O. I 87. ◊ (Popular) Ștrengar. Tot berbanții de flăcăi cîntă fetelor în joc. ȘEZ. III 108.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BERBANT, berbanți, s. m. (Înv. și fam.) Om ușuratic, neserios, afemeiat. – Ngr. birbantis (<it.).
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
BERBANT ~ți m. înv. Bărbat ușuratic care se ține de chefuri amoroase; afemeiat; crai; craidon. /<ngr. berbantis
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
berbant m. și a. Mold. desfrânat, craidon: toți cu inime ușoare, toți șagalnici și berbanți EM. [Pol. BIRBANT (= it. BIRBANTE)].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
berbánt adj. m. și s. (ngr. birbántis, d. it. birbante, om incorect; turc. berbad, depravat; bg. berbant). Fam. Craidon, ștrengar, om care se ține după femeĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
birbant sm vz berbant
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BIRBANT 👉 BERBANT.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
berbant (înv.) s. m., pl. berbanți
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
berbant (înv., fam.) s. m., pl. berbanți
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
berbant s. m., pl. berbanți
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
berbant.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
BERBANT s. v. afemeiat, crai.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
berbant s. v. AFEMEIAT. CRAI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
berbant (berbanți), s. m. – Hoț, pungaș, șarlatan. – Var. (Mold.) birbant. Mr. birbantu. It. birbante (› sp. bergante), prin intermediul ngr. μπερμπάντης (DAR); cf. și tc. berbad, bg. berbant(in). Dicționarele iau în considerație de obicei exclusiv accepția secundară de „crai, bărbat afemeiat”; sensul primar este curent, totuși, în limba romanticilor. Der. berbanterie, s. f. (hoție, șarlatanie); berbantlîc, s. n. (pungășie, șarlatanie), cu suf. tc., ca bg. berbantlyk.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
berbant, berbanți s. m. bărbat afemeiat
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv masculin (M3) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv masculin (M3) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
berbant, berbanțisubstantiv masculin
-
- Mi-a făcut curte, berbantul, tot drumul. ALECSANDRI, T. I 310. DLRLC
- Știi tu că eu de mult te iubesc și nu cutezam să-ți spui, căci mă temeam să nu fii vreun berbant. FILIMON, C. 102. DLRLC
- 1.1. Ștrengar. DLRLCsinonime: ștrengar
- Tot berbanții de flăcăi cîntă fetelor în joc. ȘEZ. III 108. DLRLC
-
-
- 2. Ușuratic. MDA2sinonime: ușuratic
- Fluturi mulți... vin în urma lui un lanț, Toți cu inime ușoare, toți șăgalnici și berbanți. EMINESCU, O. I 87. DLRLC
-
etimologie:
- berbántis DEX '09 MDA2 DEXI CADE DEX '98 DLRM NODEX