28 de definiții pentru beschie

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BESCHIE, beschii, s. f. Fierăstrău format dintr-o pânză lată, prevăzut cu două mânere pentru a putea fi acționat de două persoane. [Var.: beșchie s. f.] – Cf. bg. bičkija.

beschie sf [At: DAMÉ, T. 112 / V: (reg) ~stie, beșchiă, bis~, bișchie, bișcire / Pl: ~ii / E: nct] (Reg) 1 Ferăstrău mare pentru bușteni, cu pânza cu dinți mari, mai lată la mijloc decât la capete, acționat de doi oameni. 2 (Îf bișchie) Cuțit cizmăresc. 3 (Îf bișche) Instrument tăios pentru făcut jgheabul șindrilelor. corectat(ă)

beschie s.f. 1 Fierăstrău mare format dintr-o pînză cu dinți mari, mai lată la mijloc decît la capete, prevăzut cu două mînere pentru a putea fi acționat de două persoane. 2 (reg.; în forma „bișchie”) Cuțit cizmăresc. 3 (reg.; informa „bișche”) Instrument tăios pentru făcut jgheabul șindrilelor. • pl. -ii. g.-d. -iei. și beșchie, (reg.) bișche, bișchie s.f. /<tc. biçki; cf. și bg. бичкия.

BESCHIE sf. Mold. Ferăstrău mare pentru tăiat bușteni (🖼 457): mergeți și aduceți o ~ și un topor (RV. CRG.) [comp. bulg. bičkija < tc.].

BESCHIE, beschii, s. f. Ferăstrău format dintr-o pânză lată, prevăzut cu două mânere pentru a putea fi acționat de două persoane. [Var.: beșchie s. f.] – Cf. bg. bičkija.

BESCHIE, beschii, s. f. (Mold.) Ferăstrău format dintr-o lamă lată, cu două minere de lemn la capete, de care țin tăietorii. – Pronunțat: -chi-e.

BESCHIE, beschii, s. f. (Reg.) Ferăstrău cu lamă lată, cu cîte un mîner de lemn la fiecare capăt. – Comp. bg. bičkija.

BESCHIE ~i f. 1) Ferăstrău alcătuit dintr-o pânză lată cu muchia tăietoare curbată, prevăzut cu mânere la ambele capete și folosit, în special, la tăiatul buștenilor. [Art. beschia; G.-D. beschiei; Sil. -chi-e] /<bulg. bițkija

beschíe V. beșchie.

BEȘCHIE s. f. v. beschie.

bâșchie sf vz beschie corectat(ă)

bestie2 sf vz beschie

beșchiă sf vz beschie

bischie sf vz beschie

bișchie sf vz beschie

beșchie s.f. v. beschie.

bișche s.f. v. beschie.

bișchie s.f. v. beschie.

BEȘCHIE s. f. v. beschie.

beșchie f. Mold. ferestrău mare de dulgher. [Ung. BICSKI].

bischíe V. bișchie.

bișchíe, bischíe, bischie și bes- f. (turc. bičku, feresteŭ, cosor, rudă cu byčak, rom. briceag. D. byčky vine sîrb. bičkija, și bg. -iĭa, feresteŭ). Sud. Feresteŭ mare de tăĭat grinzĭ în lat (de curmat), numit și caras și joagăr (Cel care se mișcă vertical se numește trișcă). – În nord béschie și béstie. În Rn. și bréschie.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

beschie (fierăstrău) (desp. -chi-e) s. f., art. beschia (desp. -chi-a), g.-d. art. beschiei; pl. beschii, art. beschiile (desp. -chi-i-)

beschie (fierăstrău) (-chi-e) s. f., art. beschia (-chi-a), g.-d. art. beschiei; pl. beschii, art. beschiile (-chi-i-)

beschie (ferăstrău) s. f. (sil.-chi-e), art. beschia (sil. -chi-a), g.-d. art. beschiei; pl. beschii, art. beschiile (sil. -chi-i-)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BESCHIE s. (TEHN.) ciochie, joagăr.

BEȘCHIE s. ciochie, joagăr.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

beschie (beschii), s. f. – Ferăstrău de mînă. Var. bestie, bișchie; bașchie, s. f. (instrument cu care dulgherii strîng cercurile la butoaie). Tc. biçki „cuțit, ferăstrău de mînă” (DAR, Scriban), de unde bg., sb. bičkiia, mag. bicska; cf. briceag.

Intrare: beschie
  • silabație: bes-chi-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • beschie
  • beschia
plural
  • beschii
  • beschiile
genitiv-dativ singular
  • beschii
  • beschiei
plural
  • beschii
  • beschiilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • beșchie
  • beșchia
plural
  • beșchii
  • beșchiile
genitiv-dativ singular
  • beșchii
  • beșchiei
plural
  • beșchii
  • beșchiilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bișchie
  • bișchia
plural
  • bișchii
  • bișchiile
genitiv-dativ singular
  • bișchii
  • bișchiei
plural
  • bișchii
  • bișchiilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bischie
  • bischia
plural
  • bischii
  • bischiile
genitiv-dativ singular
  • bischii
  • bischiei
plural
  • bischii
  • bischiilor
vocativ singular
plural
beșchiă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • beșchiă
  • beșchia
plural
  • beșchie
  • beșchiele
genitiv-dativ singular
  • beșchie
  • beșchiei
plural
  • beșchie
  • beșchielor
vocativ singular
plural
bâșchie substantiv feminin
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bâșchie
  • bâșchia
plural
  • bâșchii
  • bâșchiile
genitiv-dativ singular
  • bâșchii
  • bâșchiei
plural
  • bâșchii
  • bâșchiilor
vocativ singular
plural
  • silabație: bes-ti-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bestie
  • bestia
plural
  • bestii
  • bestiile
genitiv-dativ singular
  • bestii
  • bestiei
plural
  • bestii
  • bestiilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

beschie, beschiisubstantiv feminin

  • 1. Fierăstrău format dintr-o pânză lată, prevăzut cu două mânere pentru a putea fi acționat de două persoane. DEX '09 MDA2 DEXI CADE DEX '98 DLRLC DLRM NODEX
    • format_quote Mergeți și aduceți o beschie și un topor. (RV. CRG.) CADE
  • 2. (În forma bișchie) Cuțit cizmăresc. MDA2 DEXI
  • 3. (În forma bișche) Instrument tăios pentru făcut jgheabul șindrilelor. MDA2 DEXI
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.