BIDON, bidoane, s. n. Vas din tablă, material plastic etc. folosit pentru păstrarea sau transportul lichidelor. ♦ Ploscă de tablă simplă sau emailată (îmbrăcată în postav sau piele), utilizată pentru păstrarea apei sau a altor băuturi. – Din fr. bidon.

bidon sn [At: CAZIMIR, GR. 88 / Pl: ~oane / E: fr bidon] 1 Vas pentru păstrarea și transportul lichidelor. 2 Ploscă de ținut apă sau altă băutură. 3 Conținut al unui bidon. 4-5 (Nob) (Vas de) sticlă. 6 (Arg; lpl; fig) Sâni.

bidon s.n. Vas de tablă, de material plastic etc., destinat păstrării sau transportului lichidelor. ♦ Spec. Vas de tablă (învelit cu postav sau cu piele) în care se păstrează apa sau alte băuturi în excursii, marșuri etc. Soldații ieșeau din gropi, strîngîndu-se în jurul căruțelor, cu gamelele și bidoanele (CAM.). • pl. -oane. /<fr. bidon.

*BIDON (pl. -oane) sn. 1 🎖️ Vas de tinichea, mai adesea în formă de ploscă mică, în care soldații țin apa de băut: (🖼 474): o ceată de soldați... cu bidoanele de tinichea în mînă (IRG.) ¶ 2 Vas de tinichea în care se ține untdelemn, petrol, etc. (🖼 475) [fr.].

BIDON, bidoane, s. n. Vas (de tablă) pentru păstrarea sau transportul lichidelor. ♦ Ploscă de tablă simplă sau emailată (îmbrăcată în postav sau piele), de ținut apă sau altă băutură. – Din fr. bidon.

BIDON, bidoane, s. n. Vas de tablă, de diferite forme, în care se păstrează sau se transportă lichide. În bidoane de tinichea pline cu pămînt cresc tufe de verdeață și flori mirositoare. BART, E. 330. ♦ Un fel de ploscuță de tablă simplă sau emailată, îmbrăcată (uneori) în piele, pînză sau postav, în care soldații și excursioniștii își țin apa de băut sau alte băuturi. Soldații ieșeau din gropi, strîngîndu-se în jurul căruțelor, cu gamelele și bidoanele. CAMILAR, N. I 395. Picioarele mergeau singure, după clinchetul sec al bidoanelor. CAMILAR, N. II 439. Crăciun înălță bidonul cu rachiu, trase un gît și-l trecu lui Michiu. SADOVEANU, O. VI 130.

BIDON, bidoane, s. n. Vas de tablă în care se păstrează sau se transportă lichide. ♦ Ploscuță de tablă simplă sau emailată (îmbrăcată în postav sau piele), folosită de soldați și de excursioniști pentru a-și păstra băutura. – Fr. bidon.

BIDON s.n. Vas de metal portativ în care se păstrează lichide; (spec.) vas de tablă (învelit cu postav) în care se păstrează apa de băut în excursii, în marșuri etc. [Pl. -oane. / < fr. bidon, cf. it. bidone].

BIDON s. n. recipient portativ pentru lichide; vas de tablă în care se păstrează apa de băut în excursii, marșuri etc. (< fr. bidon)

BIDON ~oane n. 1) Recipient (de metal sau din mase plastice) cu capac, folosit pentru păstrarea și transportarea lichidelor. 2) Ploscă căptușită pe din afară cu postav sau cu piele, folosită pentru a păstra băutura în condiții de campanie. /<fr. bidon

bidon n. cană de apă, vin, uleiu (mai ales la militari).

*bidón n., pl. oane (fr. bidon). Bsrb. Ploscă (militară). Garniță (de untdelemn, de petrol). V. matara.

blidon sn vz bidon

bidon s. n., pl. bidoane

bidon s. n., pl. bidoane

bidon s. n., pl. bidoane

BIDON s. (reg.) matara.

BIDON s. (reg.) matara. (~ pentru apă.)

bidon, bidoane s. n. 1. (peior.) sân de femeie. 2. infracțiune constând în transferarea banilor câștigați ilicit dintr-un cont în altul pentru a li se pierde urma.