2 definiții pentru biju
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
biju sn [At: DA / Pl: ~uri / E: fr bijoux] (Frm; pretențios) Bijuterie. corectat(ă)
biju s.n. (fam.) Bijuterie. Și-a pus bijuurile la gît și a plecat la plimbare. • pl. -uri. /<fr. bijoux.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
Intrare: biju
biju substantiv neutru
| substantiv neutru (N78) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
biju, bijuurisubstantiv neutru
- 1. Bijuterie. MDA2 DEXIsinonime: bijuterie
- Și-a pus bijuurile la gât și a plecat la plimbare. DEXI
-
etimologie:
- bijoux MDA2 DEXI
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.