20 de definiții pentru bijuterie

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BIJUTERIE, bijuterii, s. f. Obiect de podoabă făcut din metal nobil (și pietre prețioase); giuvaer. ♦ Magazin specializat în confecționarea și vânzarea giuvaerurilor. – Din fr. bijouterie.[1]

  1. Formele giuvaer și giuvaeruri(lor) sunt incorecte (vezi giuvaier). — gall

bijuterie sf [At: DA ms / Pl: ~ii / E: fr bijouterie] 1 Obiect de podoabă făcut din metal nobil (și pietre prețioase) Si: (înv) giuvaer. 2-3 Magazin unde (se fac și) se vând bijuterii (1).

bijuterie s.f. 1 Obiect de podoabă făcut din metal nobil (și pietre prețioase); giuvaier, (fam.) biju. ♦ Fig. Lucru elegant și de mare preț. Casa pe care și-a construit-o este o bijuterie. ♦ Fig. (fam.) Persoană dragă, considerată valoroasă, plină de calități. Soția lui este o bijuterie. 2 Magazin, atelier specializat în confecționarea și vînzarea bijuteriilor, a giuvaiericalelor etc. • pl. -ii. g.-d. -iei. /<fr. bijouterie.

*BIJUTERIE sf. 1 Giuvaer(ica) 2 Comerț de giuvaericale [fr.].

BIJUTERIE, bijuterii, s. f. Obiect de podoabă făcut din metal nobil (și pietre prețioase); giuvaer. ♦ Magazin specializat în confecționarea și vânzarea giuvaerurilor. – Din fr. bijouterie.

BIJUTERIE, bijuterii, s. f. Obiect de podoabă făcut din metal nobil și pietre scumpe; giuvaer. Începu să scoată bijuteriile una cîte una din caseta căptușită cu mătase roșie. DUMITRIU, N. 93.

BIJUTERIE, bijuterii, s. f. Obiect de podoabă făcut din metal nobil (și pietre prețioase); giuvaer. – Fr. bijouterie.

BIJUTERIE s.f. 1. Obiect de podoabă; giuvaer. ♦ (Fig.) Lucru elegant și de mare preț. 2. Magazin, atelier, fabrică de bijuterii, de giuvaericale etc. [Gen. -iei. / < fr. bijouterie].

BIJUTERIE s. f. 1. obiect de podoabă; giuvaer. ◊ (fig.) lucru elegant și de mare preț. 2. magazin, atelier de bijuterii. (< fr. bijouterie)

BIJUTERIE ~i f. 1) Obiect confecționat din metal nobil sau din piatră scumpă folosit ca podoabă; giuvaier. 2) la pl. Magazin în care se vând (și se confecționează) asemenea obiecte. 3) fig. Lucrare de proporții și forme relativ mici care se impune prin eleganță și prin minuțiozitatea detaliilor. [Art. bijuteria; G.-D. bijuteriei; Sil. -ri-e] /<fr. bijouterie

bijuterie f. 1. sculă prețioasă de podoabă; 2. comerț cu bijuterii.

*bijuteríe f. (fr. bijouterie, d. bijou, gĭuvaĭer). Gĭuvaĭer, podoabă femeĭască de metal prețios. Lucru elegant și relativ mic: această casă e o adevărată bijuterie. Negoț de gĭuvaĭerurĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

bijuterie s. f., art. bijuteria, g.-d. art. bijuteriei; pl. bijuterii, art. bijuteriile (desp. -ri-i-)

bijuterie s. f., art. bijuteria, g.-d. art. bijuteriei; pl. bijuterii, art. bijuteriile

bijuterie s. f., art. bijuteria, g.-d. art. bijuteriei; pl. bijuterii, art. bijuteriile

bijuterie, -riei gen. a.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BIJUTERIE s. giuvaier, odor, podoabă, (înv. și pop.) giuvaierica, (pop.) sculă, (înv.) left, (turcism înv.) tefaric. (Inele de aur și alte ~ii.)

BIJUTERIE s. giuvaer, odor, podoabă, (înv. și pop.) giuvaerica, (pop.) sculă, (înv.) left, (turcism înv.) tefaric. (Inele de aur și alte ~.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

BIJUTERIE. Subst. Bijuterie, giuvaer, podoabă, odor, gemă, left (înv.); giuvaericale (pop.). Pandantiv. Coroană, coroniță (dim.), diademă, mitră (înv.), tiară. Medalion. Colier, colan, salbă, sălbuliță (dim.), șirag, gherdan (înv.). Mărgele, cilicuri (rar); mărgea, mărgică, mărgelușă (dim.), mărgeluță. Cercel, cerceluș (dim.), cerceloi (augm.), toartă, clips. Inel, ineluș (dim.), verighetă. Broșă. Ac de cravată. Buton. Brățară, brățea (reg,). Lanț, lănțișor (dim.), lănțuș, lănțușor, lanțug (pop.), alesidă (înv.). Pafta. Breloc. Bijutier, giuvaergiu, argintar (rar), aurar. Giuvaergerie, bijuterie. Vb. A purta podoabe, a-și pune podoabe, a se împodobi, a se podobi (înv. și reg.). A cizela; a grava; a marca; a monta. V. împodobire, podoabă, pietre prețioase și semiprețioase.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

bijuterii s. f. pl. (deț.) lanțuri.

Intrare: bijuterie
bijuterie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bijuterie
  • bijuteria
plural
  • bijuterii
  • bijuteriile
genitiv-dativ singular
  • bijuterii
  • bijuteriei
plural
  • bijuterii
  • bijuteriilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bijuterie, bijuteriisubstantiv feminin

  • 1. Obiect de podoabă făcut din metal nobil (și pietre prețioase). DEX '09 MDA2 DEXI CADE DEX '98 DLRLC DLRM DN MDN '00 NODEX
    • format_quote Începu să scoată bijuteriile una cîte una din caseta căptușită cu mătase roșie. DUMITRIU, N. 93. DLRLC
    • 1.1. figurat Lucru elegant și de mare preț. DEXI DN MDN '00
      • format_quote Casa pe care și-a construit-o este o bijuterie. DEXI
      • 1.1.1. Lucrare de proporții și forme relativ mici care se impune prin eleganță și prin minuțiozitatea detaliilor. NODEX
    • 1.2. figurat familiar Persoană dragă, considerată valoroasă, plină de calități. DEXI
      • format_quote Soția lui este o bijuterie. DEXI
    • 1.3. Magazin specializat în confecționarea și vânzarea giuvaierurilor. DEX '09 MDA2 DEXI DEX '98 DN MDN '00 NODEX
      • diferențiere Comerț de giuvaiericale. CADE
etimologie:
  • limba franceză bijouterie DEX '09 MDA2 DEXI CADE DEX '98 DLRM DN MDN '00 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.