BILATERAL, -Ă, bilaterali, -e, adj. 1. Care are două părți (sau două laturi) opuse, simetrice. 2. Care privește în același timp două laturi sau două aspecte (fundamentale) ale unui întreg. 3. (Despre date, contracte, convenții) Care este încheiat între două persoane. – Din fr. bilatéral.

bilateral, ~ă a [At: ENC. AGR. / Pl: ~i, ~e / E: fr bilateral] 1 Care are două părți (sau laturi) opuse, simetrice. 2 Care se referă la cele două părți (laturi) simetrice ale unui întreg. 3 (Îs) Solduri ~e Solduri care arată pasivul și activul. 4 (Bot; d. organele plantelor) Așezat la dreapta și la stânga unei axe. 5 (D. date, contracte, convenții) Care obligă, în mod reciproc, părțile implicate Cf sinalagmatic. 6 (Îs) Tratat ~ Tratat semnat între două state.

*BILATERAL adj. 1 📐 Care are două laturi ¶ 2 Care ia două direcțiuni opuse ¶ 3 ⚖️ Contract ~, care conține clauze obligatorii pentru amîndouă părțile contractante [fr.].

BILATERAL, -Ă, bilaterali, -e, adj. 1.Care are două părți (sau două laturi) opuse, simetrice. 2. Care privește în același timp două laturi sau aspecte (fundamentale) ale unui întreg. 3. (Despre date, contracte, convenții) Care obligă în mod reciproc părțile interesate. – Din fr. bilatéral.

BILATERAL, -Ă, bilaterali, -e, adj. 1. Care are două părți (sau două laturi) opuse, simetrice. ♦ (Despre unele organe ale plantelor) Așezat pe laturi, la dreapta și la stînga unui organ central. 2. Care privește în același timp cele două laturi sau aspecte ale unui întreg. ◊ (Fin., Comerț) Solduri bilaterale = solduri care arată pe de o parte activul, pe de alta pasivul. Model-tip bilateral al contului = cont care conține o parte pentru intrări și alta pentru ieșiri. 3. (Despre acte, contracte, obligații etc.; în opoziție cu unilateral) Care obligă în mod reciproc (amîndouă) părțile interesate. V. sinalagmatic. Contract bilateral.

BILATERAL, -Ă, bilaterali, -e, adj. 1.Care are două părți (sau două laturi) opuse, simetrice. 2. Care privește în același timp cele două laturi sau aspecte ale unui întreg. 3. (Despre acte, contracte, convenții) Care obligă în mod reciproc părțile interesate. – Fr. bilatéral.

BILATERAL, -Ă adj. Care are două laturi, două părți (opuse, simetrice); cu (pe) două laturi, două părți; referitor la cele două laturi, cele două aspecte ale unui lucru. ♦ (Despre acte, contracte etc.) Care asigură obligațiile reciproce dintre părți. V. sinalagmatic. [Cf. fr. bilatéral, cf. lat. bis – de două ori, latus – parte].

BILATERAL, -Ă adj. 1. cu două laturi, fețe (opuse, simetrice). 2. referitor la cele două laturi, aspecte ale unui lucru. 3. (despre contracte, convenții) care angajează reciproc cele două părți; bipartit. (< fr. bilatéral)

BILATERAL ~ă (~i, ~e) 1) Care are două laturi; cu două laturi (opuse). 2) Care ține concomitent de două aspecte opuse ale unui întreg. 3) (despre frunze) Care este așezat simetric față de un ax. 4) (despre convenții, contracte etc.) Care obligă în egală măsură ambele părți contractante. /<fr. bilatéral

bilateral a. cu două laturi; contract bilateral, care obligă ambele părți.

*bilaterál, -ă adj. (bi- și lateral). Cu doŭă laturĭ. Contract bilateral, care îi obligă pe amîndoi contractanțiĭ.

bllateral, -ă adj. 1 Care are două părți (sau două laturi) opuse, simetrice. 2 Care privește în același timp două laturi sau două aspecte (fundamentale) ale unui întreg. 3 (econ.) Solduri bilaterale = solduri care arată activul și pasivul. 4 (bot.; despre organele plantelor) Care este așezat la dreapta și la stînga unei axe. 5 (jur.; despre contracte, convenții) Care angajează reciproc cele două părți contractante; bipartit. ◊ Tratat bilateral = tratat semnat între două state. • pl. -i, -e. /<fr. bilateral.

bilateral adj. m., pl. bilaterali; f. bilaterală, pl. bilaterale

bilateral adj. m., pl. bilaterali; f. bilaterală, pl. bilaterale

bilateral adj. m., pl. bilaterali; f. sg. bilaterală, pl. bilaterale