opțiuni
  • info

14 definiții pentru binețe

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BINEȚE1 s. f. pl. (Pop.; în expr.) A(-și) da binețe = a (se) saluta. – Din bine ați [venit].

binețe sfp [At: ȘINCAI, HR. I, 175/35 / V: bineț[1] sn / E: bine ați (venit)] (Pop; îe) A-și da (sau, rar, face) ~ A (se) saluta. corectat(ă)

  1. bineț → bineț — Ladislau Strifler

binețe s.f. pl. Expr. (pop.) A(-și) da (sau a-și face) binețe = a (se) saluta. Și-au dat binețe și-au tăcut (COȘB.). După ce-și făcură binețele cuvenite... înaintară spre scările casei (CR.). ◊ Poet. Lanurile-mi dau binețe (LESN.). • /de la bine ați [venit].

BINEȚE (pl. -ețuri) sf. Trans. Băn. Salutări: trecînd de-a lungul uliței, oamenii îi dădeau binețe (SLV.): vîslașii își dau binețuri cu oamenii de pe mal (VLAH.) [bine-ați-venit!].

BINEȚE s. f. (Pop.; în expr.) A(-și) da binețe = a (se) saluta. – Din bine ați [venit].

BINEȚE s. f. pl. (Numai în expr.) A(-și) da (sau neobișnuit, a (-și) face) binețe = a (se) saluta. Juca un zîmbet de lumină pe fruntea lui brăzdată-n crețe, Și cînd m-a cunoscut bătrînul, ca-ntinerit, mi-a dat binețe, GOGA, P. 8. Și-au dat binețe și-au tăcut. COȘBUC, P. I 228. După ce-și făcură astfel binețele cuvenite... înaintară spre scările casei. SLAVICI, N. I 93. (Poetic) Să poată da binețe luminii cînd răsare. VINTILĂ, O. 25. Lanurile-mi dau binețe. LESNEA, A. 139.

BINEȚE s. f. pl. (În expr.) A (sau a-și) da binețe = a (se) saluta. – Din bine1 ați [venit].

BINEȚE f. pop.: A(-și) da ~ a (se) saluta. /Din bine ați (venit)

binețe pl. Tr. salutări: făcură binețele cuvenite. [Lit. bunătăți (cf. Tr. și bunețe), în sens de amabilități].

binéțe f. pl. (din bine ați venit). Trans. Ban. A da binețe, a saluta, a ura fericire. A-șĭ lua binețe, a-șĭ lua rămas bun. – Și pl. n. binețurĭ (Vlah.).

bineț sn vz binețe

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

binețe (pop.) s. f. pl. (în: a(-și) da ~)

binețe (pop.) (în expr. a(-și) da ~) s. f. pl.

binețe s. f. pl.

Intrare: binețe
substantiv feminin (F999)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular — —
plural
  • binețe
 —
genitiv-dativ singular — —
plural — —
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bineț
  • binețul
plural
  • binețe
  • binețele
genitiv-dativ singular
  • bineț
  • binețului
plural
  • binețe
  • binețelor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

binețe, binețesubstantiv feminin plural

  • chat_bubble popular expresie A(-și) da (sau neobișnuit, a (-și) face) binețe = a (se) saluta. DEX '09 MDA2 DEXI DEX '98 DLRLC DLRM NODEX
    sinonime: saluta
    • format_quote Juca un zîmbet de lumină pe fruntea lui brăzdată-n crețe, Și cînd m-a cunoscut bătrînul, ca-ntinerit, mi-a dat binețe, GOGA, P. 8. DLRLC
    • format_quote Și-au dat binețe și-au tăcut. COȘBUC, P. I 228. DLRLC
    • format_quote După ce-și făcură astfel binețele cuvenite... înaintară spre scările casei. SLAVICI, N. I 93. DLRLC
    • format_quote poetic Să poată da binețe luminii cînd răsare. VINTILĂ, O. 25. DLRLC
    • format_quote poetic Lanurile-mi dau binețe. LESNEA, A. 139. DLRLC
etimologie:
  • bine ați [venit] DEX '09 MDA2 DEXI DEX '98 DLRM NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.