opțiuni
  • info

13 definiții pentru bipartit

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BIPARTIT, -Ă, bipartiți, -te, adj. Care are sau implică două părți. ♦ (Despre o înțelegere) La care participă două state, două partide. – Din fr. biparti, lat. bipartitus.

bipartit, ~ă a [At: DEX2 / Pl: ~iți, ~e / E: fr bipartit, lat bipartitus] 1 Care e alcătuit din două părți. 2-3 (Îs) Convenție (sau înțelegere) ~ă Convenție (sau înțelegere etc.) între două state, două partide etc.

bipartit, -ă adj. 1 Care este alcătuit din două părți, care prezintă două secțiuni. 2 (despre convenții, înțelegeri etc.) La care participă două părți (două state, două partide etc.); bilateral. • pl. -ți, -te. /<fr. bipartite, lat. bĭpartītus, -a, -um.

*BIPARTIT adj. 🌿 Spintecat în două pînă dincolo de jumătatea lățimii sale: frunză ~ă (🖼 483) [fr.].

BIPARTIT, -Ă, bipartiți, -te, adj. Care este constituit din două părți. ◊ convenție (sau înțelegere etc.) bipartită = convenție (sau înțelegere etc.) între două state, două partide etc. – Din fr. biparti, lat. bipartitus.

BIPARTIT, -Ă, bipartiți, -te, adj. Care are sau care implică două părți. Pact bipartit.

BIPARTIT, -Ă, bipartiți, -te, adj. Care are sau implică două părți. – Fr. biparti (lat. lit. bipartitus).

BIPARTIT, -Ă adj. La care participă două părți. [După fr. bipartite, cf. lat. bis – de două ori, partitus – împărțit].

BIPARTIT, -Ă adj. 1. alcătuit din două părți. 2. bilateral (3). (< fr. biparti, lat. bipartitus)

BIPARTIT ~tă (~ți, ~te) 1) Care cuprinde două părți; din două părți. 2) (despre acorduri, contracte, înțelegeri) Care implică prezența a două părți; realizat cu participarea a două părți. /<fr. biparti

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

bipartit (cu două părți) adj. m., pl. bipartiți; f. bipartită, pl. bipartite

bipartit (din două părți) adj. m., pl. bipartiți; f. bipartită, pl. bipartite

bipartit (constituit din două părți) adj. → partit

Intrare: bipartit
bipartit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOOM 3
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bipartit
  • bipartitul
  • bipartitu‑
  • bipartită
  • bipartita
plural
  • bipartiți
  • bipartiții
  • bipartite
  • bipartitele
genitiv-dativ singular
  • bipartit
  • bipartitului
  • bipartite
  • bipartitei
plural
  • bipartiți
  • bipartiților
  • bipartite
  • bipartitelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bipartit, bipartităadjectiv

  • 1. Care are sau implică două părți. DEX '09 MDA2 DEXI DEX '98 DLRLC DLRM DN MDN '00 NODEX
    • format_quote Pact bipartit. DLRLC
    • 1.1. (Despre o înțelegere) La care participă două state, două partide. DEX '09 DEXI NODEX
      • 1.1.1. (în) sintagmă Convenție (sau înțelegere) bipartită = convenție (sau înțelegere etc.) între două state, două partide etc. MDA2 DEX '98
    • 1.2. botanică Spintecat în două până dincolo de jumătatea lățimii sale. CADE
      • format_quote Frunză bipartită. CADE
  • 2. Bilateral. MDN '00
    sinonime: bilateral
etimologie:
  • limba franceză biparti DEX '09 MDA2 DEXI CADE DEX '98 DLRM DN MDN '00 NODEX
  • limba latină bipartitus DEX '09 MDA2 DEXI DEX '98 DLRM MDN '00

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.