BIROCRATISM s. n. Tendință de rezolvare strict administrativă a problemelor publice, de rupere de realitate; preocupare excesivă pentru latura formală a problemelor. Birocrat + suf. -ism. Cf. rus. biurokratizm, fr. bureaucratisme.

birocratism sn [At: DA ms / V: (înv) biur- / Pl: ~e / E: birocrat + -ism] Birocrație.

birocratism s.n. 1 Interpretare și aplicare formalistă, cu complicații inutile, a legilor, a dispozițiilor în rezolvarea problemelor administrative, organizatorice etc.; birocrație, funcționarism. 2 Sistem de conducere propriu statelor care utilizează un aparat birocratic (administrativ, polițienesc, militar) foarte numeros, în scopul impunerii prin forță a dominației minorității asupra majorității. • /birocrat + -ism; cf. fr. bureaucratisme, rus. бюрократизм.

BIROCRATISM s. n. Birocrație; funcționarism. – Birocrat + suf. -ism. Cf. rus. biurokratizm, fr. bureaucratisme.

BIROCRATISM s. n. 1. Atitudine birocratică, mod de a rezolva problemele în spirit formalist, cu complicații inutile, care aduc întîrzieri păgubitoare. Birocratismul este dușmanul oricărui progres, dușmanul a tot ce e nou, înăbușitorul tuturor inițiativelor și al elanului creator al oamenilor muncii. GHEORGHIU-DEJ, CONSF. C.F.R. 49. 2. (În munca politică) înlocuire a muncii politice cu muncă administrativă; conducere exclusivă din birou; rupere de mase, de viață, de realitatea vie. Partidul nostru socotește că trebuie declarat război necruțător birocratismului, considerîndu-l drept umil din cei mai periculoși dușmani ai construirii socialismului. GHEORGHIU-DEJ, Î. DEM. 30.

BIROCRATISM s. n. 1. Mod de a rezolva problemele administrative în spirit formalist, cu complicații inutile, care aduc întîrzieri păgubitoare. 2. (În munca politică) Înlocuire a muncii politice cu munca administrativă. – Din birocrat + suf. -ism.

BIROCRATISM s.n. 1. Tendință de rezolvare strict administrativă a problemelor publice, de rupere a lor de realitate; preocupare excesivă de latura formală a problemelor și lipsa de interes pentru fondul lor. 2. Sistem de conducere care utilizează un aparat birocratic (administrativ, polițienesc, militar) foarte numeros, în scopul impunerii prin forță a dominației minorității asupra majorității. ♦ (În munca politică) înlocuire a muncii politice cu munca administrativă. [ Var. biurocratism s.n. / cf. rus. biurokratizm, fr. bureaucratisme].

BIROCRATISM s. n. interpretare și aplicare formalistă, cu complicații inutile, a legilor, a dispozițiilor, în rezolvarea problemelor administrative, organizatorice etc.; birocrație. (< fr. bureaucratisme, rus. biurokratizm)

BIROCRATISM n. v. BIROCRAȚIE. /birocrat + suf. ~ism

biurocratism sn vz birocratism

BIUROCRATISM s.n. v. birocratism.

birocratism (desp. -ro-cra-) s. n.

birocratism (-ro-cra-) s. n.

birocratism s. n. (sil. -cra-)

BIROCRATISM s. birocrație, (depr.) scriptologie. (Prea mult ~.)

BIROCRATISM s. birocrație, (depr.) scriptologie. (Prea mult ~.)