BLAGOSLOVI, blagoslovesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și fam.; adesea fig.) A binecuvânta. – Din sl. blagosloviti.

blagoslovi [At: COD. VOR. 30/11 / Pzi: ~ vesc/ E: vsl влагословити] 1-2 vtr (Înv) A (se) cheltui. 3-4 vtr A (se) binecuvânta. 5 vt(a) (Îe) -vește, (cinstite) părinte Formulă de politețe între preoți. 6 vt (Fig) A lovi Cf mirui.

blagoslovi vb. IV.tr. 1 A binecuvînta. Doamne, rogu-te, blagoslovește turbinca asta (CR.) 2 Fig. (fam.) A lovi; a mirui. L-a blagoslovit cu vreo doua palme. • prez. ind. -esc. /<slav. благословнтн.

BLAGOSLOVI (-ovesc) vb. tr. A binecuvînta: blagoslovește-mi turbinca asta, că, ori pe cine-oiu vrea eu, să-l vîr într’însa (CRG.); iron.: vînătorul... îl blagoslovi cu un glonte, în numele Tatălui (ȘEZ.) [vsl.].

BLAGOSLOVI, blagoslovesc, vb. IV. Tranz. (Adesea fig.) A binecuvânta. – Din sl. blagosloviti.

BLAGOSLOVI, blagoslovesc, vb. IV. Tranz. 1. (Bis.) A binecuvînta. [Călugărul] căpăta... de la unul ori de la altul un pahar cu rachiu și îi blagoslovea pe drepții-credincioși. PAS, L. I 91. Blagoslovește-mi turbinca asta, că ori pe cine-oi vrea eu, să-l vîr într-însa. CREANGĂ, P. 300. ♦ Expr. (În formule de politețe cu care se salută preoții și călugării) Blagoslovește, cinstite părinte! CREANGĂ, P. 110. ◊ Fig. (Familiar) A înjura. [Popa] murmură... o vorbă urîtă, ca răspuns la vorbele urîte cu care era încredințat că-l blagosloveau. PAS, L. I 14. 2. (Glumeț, rar) A atinge, a lovi; a face de petrecanie. Vînătorul, venind într-un tîrziu, îl blagoslovi [pe lup]. ȘEZ. VI 156.

BLAGOSLOVI, blagoslovesc, vb. IV. Tranz. (Bis.; adesea fig.) A binecuvînta. – Slav (v. sl. blagosloviti).

A BLAGOSLOVI ~esc tranz. 1) A face să se bucure de fericire, revărsând harul divin; a binecuvânta. 2) (despre preoți) A ajuta să beneficieze de harul divinității prin invocare; a binecuvânta. /<sl. blagosloviti

blagoslovì v. a binecuvânta. [Slav. BLAGOSLOVITI].

BLAGOSLOVIT adj. p. BLAGOSLOVI. Binecuvîntat: în țara asta ~ă... Românul se naște poet (VLAH.) .

blagoslovésc v. tr. (vsl. blagosloviti). Binecuvîntez.

blagoslovi (a ~) (înv., fam.) (desp. -gos-lo-/-go-slo-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. blagoslovesc, 3 sg. blagoslovește, imperf. 1 blagosloveam; conj. prez. 1 sg. să blagoslovesc, 3 să blagoslovească

blagoslovi (a ~) (înv., fam.) (-gos-lo-/-go-slo-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. blagoslovesc, imperf. 3 sg. blagoslovea; conj. prez. 3 să blagoslovească

blagoslovi vb. (sil. mf. -slo-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. blagoslovesc, imperf. 3 sg. blagoslovea; conj. prez. 3 sg. și pl. blagoslovească

BLAGOSLOVI vb. v. binecuvânta.

BLAGOSLOVI vb. (BIS.) a binecuvînta, (înv.) a ura. (I-a ~ pe credincioși.)

blagoslovi, blagoslovesc, v.t. 1. A binecuvânta. 2. A lovi, a păli (pe cineva). – Din sl. blagosloviti (DLRM, MDA).

blagoslovi, blagoslovesc, vb. tranz. – 1. (bis.) A binecuvânta. 2. A lovi, a păli (pe cineva). – Din sl. blagosloviti (Scriban, Șăineanu, DLRM, MDA).

blagoslovi, blagoslovesc v. t. a bate, a lovi.