opțiuni
  • info

12 definiții pentru blamare

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BLAMARE, blamări, s. f. Acțiunea de a blama. – V. blama.

BLAMARE, blamări, s. f. Acțiunea de a blama. – V. blama.

blamare sf [At: DA ms / Pl: ~mări / E: blama] 1 Exprimare publică a dezaprobării față de o atitudine considerată reprobabilă. 2 Facere de râs. 3 Păcălire.

blamare s.f. Dezaprobare în public; reprobare. • pl. -ări. /v. blama.

BLAMARE, blamări, s. f. Acțiunea de a blama; dezaprobare în public, reprobare.

BLAMARE, blamări, s. f. Acțiunea de a blama; reprobare.

BLAMARE s.f. Acțiunea de a blama; reprobare. [< blama].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

blamare s. f., g.-d. art. blamării; pl. blamări

blamare s. f., g.-d. art. blamării; pl. blamări

blamare s. f., g.-d. art. blamării; pl. blamări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BLAMARE s. v. dezaprobare.

BLAMARE s. blam, condamnare, dezaprobare, înfierare, neaprobare, reprobare, respingere, stigmatizare, (rar) reprobațiune, sancționare, (livr.) dezavuare, reprehensiune, (pop.) osîndire, (înv.) prihană, (fig.) veștejire. (~ cuiva pentru faptele sale.)

Blamare ≠ laudă

Intrare: blamare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • blamare
  • blamarea
plural
  • blamări
  • blamările
genitiv-dativ singular
  • blamări
  • blamării
plural
  • blamări
  • blamărilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

blamare, blamărisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi blama DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.