3 definiții pentru bleotocărire
Explicative DEX
bleotocări vb. IV. intr. (fam.) 1 A umbla prin apă; a se bălăci. Lîngă fîntînă... bleotocăreau niște rațe, tot spălîndu-se (PER.). 2 Fig. A flecări. Ce tot bleotocăriți acolo? • prez.ind. -esc. /form. expr.
BLEOTOCĂRI, bleotocăresc, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A se bălăci. 2. A flecări. – Et. nec.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de paula
- acțiuni
Ortografice DOOM
bleotocări vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bleotocăresc, imperf. 3 sg. bleotocărea; conj. prez. 3 sg. și pl. bleotocărească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: bleotocărire
bleotocărire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată: