blocare sf [At: MAIORESCU, D. II, 96 / Pl: ~cări / E: bloca] 1-3 Blocadă (1-3). 4-5 Fixare (sau imobilizare) într-o anumită poziție. 6-7 (Rar) Blocaj (6-7).

blocare s.f. 1 Izolare prin blocadă a unei localități, a unui teritoriu etc. 2 închidere a unei artere de circulație. ♦ Oprire a circulației vehiculelor sau a pietonilor 3 Imobilizare într-o anumită poziție. 4 Interzicerea (temporară) a ocupării unui post vacant în sistemul bugetar. 5 (econ.) Suspendare (temporară) a folosirii unor credite, conturi, a unor produse etc. ♦ Interzicere a schimbării unor prețuri, a unor salarii fără autorizație guvernamentală. ◊ Blocare a contului = sistare de către bancă a plăților din contul de decontare al unei persoane fizice sau juridice. 6 (sport) Efectuare a unui blocaj. ♦ (la volei) Acțiunea de blocare a mingii la fileu. 7 (tipogr.) Culegere intenționată a uneia sau a mai multor litere cu floarea în jos pentru a atrage atenția corectorului. 8 (med.) Întreruperea funcționării unor organe. 9 (tehn.) Imobilizare, imposibilitate de funcționare. • pl. -ări. /v. bloca.

BLOCARE, blocări, s. f. Acțiunea de a bloca și rezultatul ei. ♦ Oprirea eliberării unei sume de bani.

BLOCARE, blocări, s. f. Acțiunea de a (se) bloca și rezultatul ei.

BLOCARE s.f. Acțiunea de a (se) bloca și rezultatul ei. ♦ (Poligr.) Culegere intenționată a uneia sau mai multor litere cu floarea în jos pentru a atrage atenția corectorului. ♦ Blocarea contului = situația unui cont curent sau de decontare din care nu se pot efectua toate plățile scadente din lipsă de fonduri disponibile. [< bloca].

blocare s. f. 1. acțiunea de a (se) bloca. 2. (poligr.) culegere intenționată a uneia sau a mai multor litere cu floarea în jos pentru a atrage atenția corectorului. 3. (cont.) ~ a contului = sistare de către bancă a plăților din contul de decontare al unei întreprinderi sau instituții. 4. imposibilitate de funcționare, de aplicare a unei reguli. (< bloca)

blocare s. f., g.-d. art. blocării; pl. blocări

blocare s. f., g.-d. art. blocării; pl. blocări

blocare s. f., g.-d. art. blocării; pl. blocări

BLOCARE s. barare, închidere. (~ unui drum.)

BLOCAREA AERODROMURILOR procedeu de interzicere a decolării al avioanelor inamice executat de una sau două subunități de aviație de vânătoare (celulă sau patrulă), care zburând în jurul aerodromului în afara zonei de foc a mijloacelor de apărare antiaeriană, atacă orice avion care încearcă să decoleze, pe panta de urcare, înaintea atingerii parametrilor de zbor care îi permit să ducă acțiuni de luptă. Blocarea aerodromurilor nu permite inamicului să introducă oportun în luptă toate forțele de care dispune.

BLOCÁRE (< bloca) s. f. 1. Acțiunea de a bloca și rezultatul ei. 2. (POLIGR.) Culegere intenționată a uneia sau a multor litere cu floarea în jos, pentru a atrage atenția corectorului asupra unor cuvinte indescifrabile din manuscris ori pentru a arăta că îi lipsesc culegătorului literele sau semnele adecvate. 3. (CONT.) Blocarea contului = situația unui cont curent sau de decontare din care nu se pot efectua toate plățile scadente, ca urmare a lipsei disponibilului necesar. Blocarea prețurilor = reglementare limitată a prețurilor anumitor bunuri și servicii la nivelul pe care ele le-au atins într-o perioadă de referință. 4. (AGRON.) Proces prin care se reduce asimilarea de către plante a unui element nutritiv, determinat fie de deficitul lui în sol, fie de existența altor elemente care provoacă scăderea mobilității sale în sol (ex. ionul de calciu în exces generează ioni de magneziu, cupru, zinc).