blond, ~ă [At: NEGRUZZI, S. I. 327 / Pl: ~nzi, ~e / E: fr blond] 1 a (D. păr) Gălbui. 2 a (D. om) Care are păr blond (1) Si: bălai, blondin. 3 smf Persoană cu păr și ten de culoare deschisă Si: (pfm) bălan. 4 a (Îs) Bere ~ă Bere gălbuie.

blond, -ă adj. (despre păr, ten etc.) Care este deschis la culoare; gălbui, bălai, blondin. ◊ Blond-platinat = blond cu reflexe argintii. Fig. Bere blondă = bere de culoare deschisă, gălbuie. ♦ (despre oameni) Care are păr de culoare deschisă. ♦ (subst.) Persoană cu păr (și cu ten) de culoare deschisă. • pl. blonzi, – de. /<fr. blond.

*BLOND, -DĂ adj. și sm. f. Bălaiu, bălan: păr ~; brunele făceau mai multă întipărire asupră-mi decît blondele (GN.) [fr.].

BLOND, -Ă, blonzi, -de, adj. (Despre culoarea părului sau a tenului, p. ext. despre oameni; în opoziție cu brun, brunet, smead, oacheș) De culoare deschisă, care bate în galben; bălai, bălan. Copila mea cu lungi și blonde plete. EMINESCU, O. I 200. Peste capul blond al fetei zboară florile ș-o plouă. EMINESCU, O. I 154. Nu le-ar putea cineva deosebi dacă... n-ar fi una brună și alta blondă. NEGRUZZI, S. I 327. ◊ Bere blondă = bere de culoare galbenă-deschis. ♦ (Substantivat) Persoană cu chipul sau părul blond. Avea... obraji grași, pufoși, de blondă ce încărunțește. DUMITRIU, B. F. 37.

BLOND, -Ă, blonzi, -de, adj. (Despre păr) De culoare deschisă, care bate înspre galben; bălai; p. ext. (despre oameni) cu astfel de păr. ◊ Bere blondă = bere de culoare deschisă, gălbuie. ♦ (Substantivat) Persoană cu părul de culoare deschisă, care bate înspre galben. – Fr. blond.

BLOND, -Ă adj. (Despre păr, ten etc.) Deschis la culoare, gălbui, bălai. ◊ Bere blondă = bere de culoare deschisă, gălbuie. // s.m. și f. Om cu părul, cu tenul blond. [< fr. blond].

BLOND, -Ă I. adj. (despre păr, ten) deschis la culoare, gălbui, bălai. ♦ bere ~ă = bere de culoare deschisă. II. s. m. f. bărbat, femeie cu părul, cu tenul blond; blondin(ă). (< fr. blond)

BLOND ~dă (~zi, ~de) 1) (despre păr, ten) Care este de culoare deschisă; gălbui; bălai. 3) și substantival (despre persoane) Care are părul și tenul de culoare deschisă. * Bere ~dă bere de culoare deschisă, gălbuie. /<fr. blond

blond a. de o coloare mijlocie între roșu și castaniu deschis: Nilul mișcă valuri blonde pe câmpii cuprinși de Maur EM. ║ m. om cu părul blond și cu ochi albaștri.

*blond, -ă adj. (fr. blond). Bălan, bălaĭ, galben (vorbind de păr).

blond-platinat, -ă adj. Blond cu reflexe argintii ◊ „Neluând în seamă și latura educativă în prezentarea și ținuta păpușilor, I.I.S. «Arădeanca» își prezintă modelele cu o coafură foarte «modernă» în care abundă culoarea blond-platinat.” R.l. 28 IX 66 p. 2 (după fr. blond-platiné)

blond adj. m., s. m., pl. blonzi; adj. f., s. f. blondă, pl. blonde

blond adj. m., s. m., pl. blonzi; adj. f., s. f. blondă, pl. blonde

blond adj. m., s. m., pl. blonzi; (persoană, dantelă) f. sg. blondă, pl. blonde

blond (blondă), adj. – Bălai, cu părul auriu. Fr. blond. – der. blondă, s. f. (înv., dantelă de mătase); blondin, adj. (blond), folosit în poezia romantică și format pe baza it. biondino, fr. blondin.

BLOND adj. bălai, bălan, galben, (pop.) gălbior, (înv. și reg.) plăviț, (reg.) plăvai, plăvan, plăviu, (Ban.) băl. (Cu părul ~.)

BLOND adj. bălai, bălan, galben, (pop.) gălbior, (înv. și reg.) plăviț, (reg.) plăvai, plăvan, plăviu, (Ban.) băl. (Cu părul ~.)

Blond ≠ brun, brunet, oacheș