boț² sn [At: ZILOT, CRON. / Pl: ~uri / E: nct] Boroboață.

boț¹ [At: CANTEMIR, IST. 142 / Pl: ~uri, ~i / E: mpl *bottium (bottila)] 1 sn Bucată de materie aproximativ rotundă. Cf (reg) bulgăre, cocoloș, bulz, boboloș, gogoloș, golomez, mototol, totoloț. 2 sn (Pop; îe) A face (ceva) ~ A da formă rotundă (cu mâinile). 3 sn (Pop; îe) A face (ceva) ~ A strânge ghem în mâini Si: a mototoli. 4 sn (Pop; îs) ~ cu ochi Om (gras), cu față inexpresivă și cam prostuț. 5 sn Mâncare consistentă căreia i se dă forma rotundă sau ovală Si: bulz Cf cocoloș, dodoc, gâscă, urs. 6 sn (Trs) Pâine mică Si: (reg) pup, donț, țipău. 7 (Abrud) Gălușcă. 8 sm (Lpl; reg) Aluat pentru supă Si: frecăței, pisături. 9 sn (Pan; reg) Nod de ață. 10 sn(Med; pop) Tumoare abdominală. 11 (Nob) Bobiță. 12 (Iht; suspect) Zglăvoacă (Cottus gobio).

boț¹ s.n. (pop.) 1 Bucată de materie, de dimensiune mică și de formă aproximativ rotundă; cocoloș. ◊ Expr. A face (ceva) boț = a face (ceva) ghem, a mototoli. Iorgu făcu scrisoarea boț în mîna sa (C. NEGR.). ♦ Alimente care au formă rotundă sau ovală. Un boț de mămăligă cu brînză (CR.). ♦ (reg.) Mîncare nereușită. 2 (fam.) Boț cu ochi = a) copil mic, prunc. Ia am fost și eu, în lumea asta un boț cu ochi (CR.); b) om gras, cu fața inexpresivă și cam prostuț. 3 (med. pop.; la pl.) Tumoare abdominală. Boțuri în pîntece. 4 Fig. (înv.) Boroboață. • pl. -uri. /lat. *bottium.

boț² s.n. (mar.) Bucată de parîmă sau de lanț care servește la fixarea și la manevrarea lanțurilor unei ancore. • pl. -uri, m. -i. /<rus. боц.

BOȚ (pl. -țuri) sn. 1 Bucată dintr’o materie care s’a făcut mototol, căreia i s’a dat forma rotundă ca a unui ghem, cocoloș (de hîrtie), bulgăre (de lut, de zăpadă, etc.), bulz (de caș): ni se părea că aveam fie-care cîte un ~ de iască în gît (ALECS.); am găsit pe-o teșitură un ~ de mămăligă (CRG.); a face ~, a face ghem, a mototoli (dîndu-i forma unui cocoloș) ¶ 2 Trans. Nod făcut în ață (FR.-CDR.) ¶ 3 familar Un ~ cu ochi (CRG.), se zice în mod disprețuitor despre un om cu o figură dobitocească, lipsită de ori-ce expresiune.

BOȚ, boțuri, s. n. (Rar la pl.) Bucată mică, de formă rotundă, dintr-o materie care se poate face bulgăre sau cocoloș. Și tu, flăcăuaș sărăcuț de la țară, Care-ți fărîmai bucuria sub sapă Pe un boț de mămăligă cu ceapă... Tu n-ai cunoscut niciodată Dreptul. DEȘLIU, G. 53. [în desagi] avea două-trei cepe și un boț de mămăligă veche. PAS, L. I 34. Vede pe-o Ieșitură un hoț de mămăligă. CREANGĂ, P. 145. Parcă-s un boț de aur. ALECSANDRI, T. 794. ◊ Expr. A face (ceva) boț = a da (unui lucru, cu mîinile) formă rotundă; a strînge, a ghemui, a mototoli. I-a mai rămas o bucățică de mămăligă îmbrînzită și, făcînd-o boț, a zis... CREANGĂ, P. 143. Boț cu ochi = copil mic, prunc. Ia, am fost și eu, în lumea asta, un boț cu ochi, o bucată de humă însuflețită, din Humulești. CREANGĂ, A. 71.

BOȚ¹, boțuri, s. n. Bucată mică, rotundă, dintr-o materie; cocoloș.

BOȚ ~uri n. 1) Bucată sferică de dimensiuni reduse dintr-o materie; cocoloș. ~ de mămăligă. ◊ A face ~ a) a da formă rotundă unui lucru; b) a face să-și piardă integritatea; a mototoli. 2) Bulgăre de făină sau de mălai, rămas nefiert într-o mâncare; cocoloș; bulz; bol. /Orig. nec.

BOȚ s. m. (Mold.) Cocoloș. Boți de lut. CANTEMIR, IST. Cum adusără plăcintile în masă, el le lua și le strînge boți și le mînca cu alte bucate, ca pîinea. E 1779, 9^v. Etimologie necunoscută. Vezi și boți, boțos. substantiv masculin

boț n. 1. orice massă rotundă: bulgăre de pământ, cocoloș de zăpadă, bulz de brânză; 2. orice lucru turtit, ghem: făcând mămăliga boț; 3. fig. boroboață. [Origină necunoscută].

boț n., pl. urĭ și (vechĭ, rar azĭ) m. (cp. cu moț maĭ degrabă decît cu it. bosso, bolovan răŭ cĭoplit, bozza, unflătură; pv. bossa, fr. bosse). Est. Grămadă de pastă: un boț de aluat, de brînză, de unt, de mămăligă (care poate fi și umplut cu brînză, bulz). Mototol, ghĭomotoc. Fam. Un boț cu ochĭ, un copilaș. Vest. Chilimoț. V. bulgăre.

BOȚIT I. adj. 1 p. BOȚ ¶¶ contr. NEBOȚIT ¶ 2 Mototolit: haine ~e ¶ 3 Făcut ghem, cocoloșit ¶ 4 Sbîrcit: fața... ~ă și scrijelită, toată în sbîrcituri adînci (VLAH.). II. BOȚIȚI sm. pl. = BURETE-PUCIOS.

boț¹ (cocoloș; parâmă) (pop.) s. n., pl. boțuri (și: un boț cu ochi)

boț (pop.) s. n., pl. boțuri

boț (cocoloș, bucată de parâmă) s. n., pl. boțuri

BOȚ s. v. bulz.

BOȚ s. v. măsea.

boț s. v. MĂSEA.

BOȚ s. bulz, cocoloș, (pop.) golomoz, (reg.) dodoc, gîscă, urs, (prin Mold.) totoloț. (Un ~ de mămăligă.)

boț, boțuri, s.n. 1. Cocoloș; obiect rotund, în general. 2. Cocă, din aluat, de mărimea unei nuci, folosit de fete pentru ritualul ursitului. 3. Umflătură, bubă, cucui. ■ (onom.) Boț, nume de familie frecvent în zona Lăpuș. – Lat. pop. *bottium (bottila) (MDA).

boț, boțuri, s.n. – 1. Cocoloș; obiect rotund, în general. ♦ Un fel de cocă, din aluat, de mărimea unei nuci, folosit de fete pentru ritualul ursitului (Memoria, 2001: 11). 2. Umflătură, bubă, cucui. ♦ (onom.) Boț, nume de familie frecvent în zona Lăpuș (139 de persoane cu acest nume, în Maramureș, în 2007). – Lat. pop. *bottium (bottila) (MDA).

boț, -uri, s.n. – 1. Cocoloș; obiect rotund, în general. Un fel de cocă, din aluat, de mărimea unei nuci, folosit de fete pentru ritualul ursitului (Memoria 2001: 11). 2. Umflătură, bubă, cucui. – Lat. pop. *bottium (bottila) (MDA).