BOABĂ, boabe, s. f. 1. (Specie de) fruct cărnos (și sferic) cu sâmburele sau sâmburii în mijloc; bacă. 2. Bob¹ (1). ◊ Expr. A nu ști (sau a nu pricepe, a nu zice) (nicio) boabă = a nu ști (sau a nu pricepe, zice) nimic. – Cf. sb. boba.

boabă sf [At: N. LEON, MED. 24 / Pl: ~be / E: ns cf srb boba] 1-2 (Specie de) fruct cărnos (ca o mică sferă), cu sâmburii la mijloc Cf bob, bobiță, broboană, buburuz. 3 (Bot; reg; îs) ~ba-vulpii Dalac (Paris quadrifolia). 4 Bob¹. 5 (Fig) Ceea ce se aseamănă cu o boabă (1). 6 (Pfm; îe) A nu ști (nici o) ~ A nu ști nimic. 7 (Fig) Minge. 8 (Trs) Cartof (Solanum tuberosum). 9 (Ban; rar) Bob. 10 (Îvr; nrc) Gaură în care pune piciorul cel care lovește mingea. 11 (Fig) Gol¹. 12 (Fig) Restanță.

boabă s.f. 1 Fiecare dintre fructele (bace) sferice sau ovale, cărnoase, cu sîmburi tari, care se grupează într-un ciorchine. Boabe de strugure. 2 Sămînță de cereale sau de legume care fac fructe păstăi; bob, grăunte. 3 Cantitate mică dintr-un lichid; strop. Boabele de apă prelingîndu-se de pe streașină (CAR.). 4 Expr. (în constr. neg.) A nu ști (sau a nu pricepe, a nu zice) (nici o) boabă ori (nici) două boabe legănate = a nu ști (sau a nu pricepe, zice) nimic. Se zăpăci pînă într-atîta, de nu știa deocamdată să zică nici două boabe legănate (ISP.). A nu ști boabă de carte v. carte. 5 (fam.) Examen pe care un student nu l-a trecut sau pe care l-a amînat. A lăsat pentru sesiunea din toamnă trei boabe. 6 (sport; arg.) Gol, punct înscris. Le-a dat două boabe în deplasare. • pl. -e. /cf. sl. veche бобъ, bg. боб, srb. bob.

BOABĂ (pl. -be) sf. 1 🌿 Fructul cărnos, mic și rotund, al unor plante: ~ de strugure, de coacăză ¶ 2 Grăunte, bob: ~ de porumb ¶ 3 Pr. anal. Picătură rotundă (de sudoare, de rouă, etc.): boabe mari de lacrimi mi se rostogoliră d’a lungul obrajilor (DLVR.) ¶ 4 Fig. familiar Lucru mărunt, prea puțin lucru: bombănesc două boabe din altă limbă (JIP.) ¶ 5 fig. Nimic, nici vorbă (în propozițiunile negative, în legătură cu a zice, a ști, a pricepe, etc.): nu pricepea o ~ românească (BR.-VN.); și pe urmă n’a mai zis ~ (CAR.) ¶ 6 Trans. 🌿 Cartof [srb. boba].

BOABĂ, boabe, s. f. 1. (Specie de) fruct cărnos (și sferic) cu sâmburele sau sâmburii în mijloc; bacă. 2. Bob¹ (1). ◊ Expr. A nu ști (sau a nu pricepe, a nu zice) (nici o) boabă = a nu ști (sau a nu pricepe, zice) nimic. – Cf. scr. boba.

BOABĂ, boabe, s. f. 1. Fructul cărnos și rotund al unor plante (ca vița de vie, agrișul etc.), în mijlocul căruia se găsesc sîmburii. V. bob. Vinu-i...din boabe roșioare. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 373. 2. (Rar) Bob³ (3). Punctu-acela de mișcare, mult mai slab ca boaba spumii, E stăpînul fără margini peste marginile lumii. EMINESCU, O. I 132. ◊ Expr. (Ca o întărire a negativului) A nu ști (sau a nu pricepe etc.) boabă (sau nici o boabă) =a nu ști (sau pricepe etc.) de loc, nici un pic. [Fetița] clăpăi pe nerăsuflate o fabulă, fără să priceapă boabă. CARAGIALE, S. 9. Sărmane omule, dacă nu știi boabă de carte, cum ai să mă înțelegi? CREANGĂ, A. 17. (Eliptic) Poți tu să citești ce zice aici? – Ba nici boabă, răspunse el. ISPIRESCU, L. 270. A nu zice (nici o) boabă (Mută) sau (nici) două boabe legănate = a nu zice absolut nimic, nici o vorbă, nici pis. Băiatul n-a mai zis boabă. ▭ Se zăpăci pînă într-atîta, de nu știu deocamdată să zică nici două boabe legănate. ISPIRESCU, L. 387.

BOABĂ, boabe, s. f. 1. Fruct cărnos (și rotund) al unor plante, în mijlocul căruia se găsesc sîmburii. 2. Bob² (3). ◊ Expr. A nu ști (sau a nu pricepe, a nu zice) (nici o) boabă = a nu ști (sau a nu pricepe, zice) nimic. – Comp. sb. boba.

boabă s. f. ♦ 1. (arg. stud.) Examen la care un student a căzut sau pe care l-a amânat ◊ „Are două boabe pentru la toamnă”. ♦ 2. (arg. sportiv) Gol, punct înscris ◊ „Le-a dat două boabe în deplasare.” (v. C. Lupu în LL 3/72 p. 350)

BOABĂ ~e f. Fruct cărnos al unor plante, având în mijloc una sau mai multe semințe. * A nu ști (sau a nu pricepe) nici o ~ a nu ști (sau a nu pricepe) nimic. [Sil. boa-bă] /Din boabe

boabă f. 1. fruct rotund și mic: boabă de strugure; 2. picătură (de sudoare); 3. fig. pic (după o negațiune): dacă nu știi boabă de carte CR. [Serb. BOBA].

boábă (oa dift.) f., pl. e (d. bob, pl. boabe, saŭ d. sîrb. boba). Bacă, bobiță: o boabă de strugure. Bob, bobiță, grăunte: o boabă de mazăre, de mărgăritar. Broboană: boabe de sudoare eraŭ pe fruntea luĭ. A nu ști boabă (saŭ boacă) din ceva, a nu ști nimica, a fi foarte ignorant.

BOBIȚĂ (pl. -ițe) sf. 1 dim. BOABĂ; îi ieși în vîrful degetului o ~ de sînge (GRL.). ¶ 2 🌿 VUIETOARE ¶ 3 🌿 ~ sau BOBIȚA-LUPULUI – DALAC ¶ 4 pl. Picățele, puncte mici pe o stofă.

boabă (fruct) s. f., g.-d. art. boabei; pl. boabe

boabă (fruct) s. f., g.-d. art. boabei; pl. boabe

boabă s. f., g.-d. art. boabei; pl. boabe

BOABĂ s. v. bacă, cartof.

BOABĂ s. 1. v. bob. 2. v. picătură.

BOABĂ s. 1. bob, grăunte, sămînță. (reg.) boambă, boană. (~ de grîu.) 2. bob, picătură, strop. (O ~ de apă.)

boabă s. v. BACĂ. CARTOF.

LEMN-CU-BOABELE-ALBE s. v. hurmuz.

boabă, boabe s. f. 1. (act.) cuvînt, replică (dintr-un rol). 2. (stud.) examen restant. 3. (intl.) condamnare. 4. glonț. 5. (la pl.) bani. 6. (în fotbal) gol.

a da cu boabele expr. (act.) a-și spune rolul; a declama, a recita.

a da o boabă expr. (sport) a înscrie un gol.

a nu ști o boabă / o boacă / o buche expr. 1. a nu ști nimic, a fi complet ignorant. 2. a fi necultivat / neșcolit.

a ști boabele expr. (act.) a ști bine rolul.