boccea sf [At: (a. 1597) ap. ȘIO / V: bogcea, buc~, bohcea, bohgea, botcea, bușcea / Pl: ~ele / E: tc bohça] 1 (Îrg) Șal mare pe care îl purtau femeile pe spate. 2 (Îrg) Basma mare de lână, înflorată. 3-4 (Îrg) Bucată de pânză (sau de alt material). 5 Pânză în care se înfășoară ceva spre a fi transportat. 6 Pachet cu diverse obiecte (casnice mărunte) puse într-o pânză, ale cărei capete se leagă cruciș Si: boccealâc (1). 7 (Îrg) Pachet cu mai multe păpuși de tutun.

boccea s.f. 1 Totalitatea obiectelor (mărunte) puse într-o bucată de pînză, ale cărei capete se leagă cruciș; pachet astfel obținut; (înv.) boccealîc. 2 Bucată de pînză în care se înfășoară ceva pentru a fi transportat. 3 (înv., reg.) Șal mare pe care îl purtau femeile pe spate. 4 (înv., reg.) Pachet alcătuit din mai multe păpuși de tutun. • pl. -ele. /<tc. dial. bohça.

BOCCEA (pl. -cele) sf. 1 👕 Șal mare, pătrat, purtat de femei pe spate: îmi pusese o ~ drept căpătîiu și un mintean ca să mă învălesc (VLAH.) ¶ 2 🎩 Basma mare purtată în unele părți de țărance în locul maramei (MAN.) ¶ 3 Șal vechiu sau bucată de postav, de pînză, etc. în care unii vînzători ambulanți își înfășoară marfa: au pornit din zori de zi cu boccelele spre locul lor de negustorie (GRIG.) ¶ 4 Legătură, teanc de tutun în care sînt cuprinse mai multe păpuși: își scoase o tabachere în care intra o ~ de tutun (D.-ZAMF.) [tr. bogčà].

BOCCEA, boccele, s. f. 1. Pachet conținînd diverse obiecte așezate într-o bucată de pînză, într-o față de masă etc. ale cărei capete se înnoadă cruciș. Se tîrau pe drumurile lungi femeile cu pruncii în brațe, bărbații cu boccelele în spate. PAS, L. 1 154. Cum scăpară de zmeu, băiatul și fata luară din casă toate scumpeturile cele mai alese și făcură din ele o boccea mare. POPESCU, B. II 98. Atunci ai fi văzut pe toți... rădicînd avuțiile domnești în lăzi și în boccele ca să le încarce. ODOBESCU, S. I 94. 2. (Învechit) Pachet mare de tutun, conținînd mai multe pachete mici. Tutunul în boccele vine din Turcia. IONESCU, M. 740. – Variantă: buccea (DUNĂREANU, CH. 108) s. f.

BOCCEA, boccele, s. f. 1. Legătură care conține diverse obiecte așezate într-o pînză ale cărei capete se înnoadă cruciș. 2. (Înv.) Șal mare pe care îl purtau femeile pe spate. – Tc. bohça.

BOCCEA ~ele f. Legătură făcută dintr-o bucată de pânză în care se duc diferite obiecte. [Art. bocceaua; G.-D. boccelei; Sil. boc-cea] /<turc. bohça

bocceà f. 1. șal pătrat ce pun femeile pe spate; 2. basma mare de lână pătrată ce unele țărance poartă în locul maramei; 3. bucată de materie de pus diferite lucruri: ridicând avuțiile domnești în lăzi și în boccele OD.; 4. legătură de înfășurat marfa ce se poartă în spinare: într’o boccea de marfă AL.; 5. pachet de tutun (coprinzând mai multe păpuși). [Turc. BOGČA].

bocceá și bucceá f., pl. e (t. boghča, d. pers. bog, pînză de învălit și de purtat ceva). Pînză de învălit și de purtat ceva, cum ar fi o basma mare în care aducĭ mere. Tulpan colorat maĭ fin de îmbrobodit (Munt est.). Legătură de maĭ multe păpușĭ de tutun. V. bojinchiță.

boccie sf [At: H VII, 156 / Pl: ~cii / E: nct] (Reg) Boccea (1).

bogcea sf vz boccea

bohcea sf vz boccea

bohgea sf vz boccea

botcea sf vz boccea

bușcea sf vz boccea

BOCCELUȚĂ (pl. -țe) sf. 1 dim. BOCCEA2: legată la cap cu o ~ de mătase neagră (D.-ZAMF.) ¶ 2 Legăturică, lucrușoare legate într’o boccea: m’am suit și eu cu bocceluța mea cu merinde lîngă nenea Iorgu (BR.-VN.).

BUCCEA = BOCCEA.

BUCCEA s. f. v. boccea.

bucceá V. boccea.

boccea s. f., art. bocceaua, g.-d. art. boccelei; pl. boccele

boccea s. f., art. bocceaua, g.-d. art. boccelei; pl. boccele, art. boccelele

boccea s. f., art. bocceaua, g.-d. art. boccelei; pl. boccele

boccea

BOCCEA s. v. legătură.

boccea s. v. LEGĂTURĂ.

boccea (boccele), s. f. – (Înv.) Șal, broboadă. – 2. Legătură, pachet. – Var. buccea, bogcea, bohcea, boșcea, toate înv. Mr. buhce. Tc. boǵça (Roesler 589; Șeineanu, II, 54); cf. alb. bohče, bg. bochča, sb. bošča (G. Meyer 46). Der. provin direct din tc.: boccealîc, s. n. (legătură, pachet), din tc. boǵçalic, cf. bg. bochčalyk; boccegiu, s. m. (negustor de mărunțișuri), din tc. boǵçaci.

BOCCEÁ (< tc.) s. f. 1. Legătură formată dintr-o bucată de pînză (cu capetele înnodate cruciș), în care se pun diverse obiecte. 2. Balot de foi mici de tutun de calitate inferioară.