opțiuni
  • info

13 definiții pentru bocit (s.n.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BOCIT s. n. Faptul de a (se) boci. – V. boci.

BOCIT s. n. Faptul de a (se) boci. – V. boci.

bocit1 sn [At: LAMBRIOR, ap. DDRF / Pl: ~uri / E: boci1] 1-6 Bocire (1-6).

bocit1 s.n. Bocire. • pl. -uri. /v. boci.

BOCIT sbst. Faptul de a (se) boci.

BOCIT s. n. Faptul de a (se) boci.

bocit a. care a fost jelit: mort bocit. ║ n. bocire: nu-i vreme de bocit.

bocít n., pl. urĭ. Acțiunea de a boci deseori.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

bocit s. n.

bocit s. n.

bocit s. n.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BOCIT s. v. văitat.

BOCIT s. boceală, bocire, căinare, jelire, jelit, jeluire, lamentare, lamentație, plîngere, plîns, tînguială, tînguire, tînguit, văitare, văitat, văitătură, (pop., fam. și peior.) văicăreală, (pop.) jeluială, (înv. și reg.) olălăire, (reg.) văierare, văierat, (înv.) obidire, olecăire. (Lasă ~!)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

bocit, -ă, bociți, -te, adj. Jelit. – Din boci.

Intrare: bocit (s.n.)
bocit2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bocit
  • bocitul
  • bocitu‑
plural
  • bocituri
  • bociturile
genitiv-dativ singular
  • bocit
  • bocitului
plural
  • bocituri
  • bociturilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bocit, bociturisubstantiv neutru

  • 1. Faptul de a (se) boci. DEX '09 DEX '98
    sinonime: văitat
etimologie:
  • vezi boci DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.